Scartzaitul pasilor pe zapada.

Cu dintii clantzanind de frig se plimba ca un bezmetic prin noaptea asta...atat de alba, ca i se face greatza. Degetele inclestate in tigara se cauta unul pe altul si se iubesc intr-o contopire de gheatza. ...In cap ganduri:
'Cele sapte pacate capitale: mandria, invidia, iubirea de arginti, desfranarea, lacomia, lenea si mania.' Si le repeta in minte. Unul dupa altul..ii par atat de depasite de vremea inghetzata si vremurile reci. 'O reactualizare a lor e imperativa. Unde e egoismul? Unde e ipocrizia? Unde e adulterul? Cruzimea?...Egoismul nu. E un cuvant atat de uman si omenesc. E autoconservarea nu? Homo sapiens e un egoist. Imi place, vreau, urasc, arunc. E atat de simplu. Chintesentza tuturor filozofiilor si discutiilor pedante, raspunsul la 'de ce', motivul tuturor viciilor, samburele de adevar din orice minciuna, formula fericirii si a deznadejdii..totul e aici..in acest concept. Aceasta definitie a omului. Din cauza...sau datorita lui apare apoi ipocrizia. De ce sa nu ne recunoastem conditia? Admitem ca nu putem trai vesnic, ca avem doi ochi, ca nu putem zbura dand din maini, ca ingurgitam si excretam...dar nu ca suntem egoisti. Oricat de gros ar fi degetul si oricat de slabi somalezii nu ne putem ascunde la nesfarsit. E hilar. O hiena care-si recunoaste conditia de necrofag si si-o asuma cu capul sus in lantzul trofic ar ranji cu pofta la acest teatru uman.
Nu are nimeni curajul sa spuna lucrurilor pe nume?: 'Ce e asta?' 'O planta din familia rozacee. Sau trandafir' Exact! Nu e un sentiment e o planta. '
Scrasnetul geamurilor batute de vant, al talpilor lui pe zapada si al dintilor ciobitzi de frig ii zgarie creierul ca o cheie prin vopseaua unei masini noi. Un caine latra ragusit la cel din curtea vecina care scheauna ca un fraier. Se opreste o clipa si sufla in degetele deja amortzite. Un moment de silentium cerebral apoi iar:
'Contraargumente la suprematia egoismului. Intreaga noastra societate ipocrita ar spune ca iubirea. Ha! Ce miraj frumos...iubirea ca sentiment altruist. Marquez spunea: 'Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine' Iubirea asta pe care societatea a definit-o, inventat-o si o reinventeaza in fiecare zi este doar o oglindire a sinelui. De ce ar fi asta un lucru rau? De ce sa nu recunoastem ca iubim din pur egoism si ca mai mult... suferim din egoism. Daca iubirea ar fi un lucru altruist atunci de ce plangem cand nu suntem iubiti inapoi? Ne victimizam, ne plangem de mila, ne intrebam 'de ce eu?', facem compromisuri, 'ne sacrificam'. Sacrificiul se face renuntand la ceva ce ne face bine pentru a obtine ceva ce in final ne-ar face si mai bine...pentru ca invers nu ar face nimeni acest pas. 'Egoist' are totusi o prea mare tenta peiorativa. Nimeni nu ar aproba asemenea comparatii cu el...ar trebui schimbat...sau inventat inca un cuvant pentru ceea ce cred ca inseamna. Narcisismul e de domeniul patologicului...asa ca...sa-i spun eubineism=eu+bine+ism.'
O lumina palida pe strada. Cateva becuri sunt arse. Vantul se intetzeste putin si ii biciuieste buzele vinetzii. Simte frigul cu ochii. Ii inchide un pic...numara pana la 6 apoi ii deschide intr-o ceatza laptoasa. Mai e putin pana acasa:
'De ce plang oamenii la inmormantari? E crud. De ce suferim pierderea cuiva? Plangem trupul neinsufletit si lipsit de durere? Plangem necunoasterea locului in care ajunge sau poate inexistenta lui? De ce sa plangem in necunostiinta de cauza?...necunoscutul provoaca frica dar nu suferinta. Mai degraba plangem pentru ca nu il mai putem vedea, simti, auzi niciodata...ca nu ii mai putem vorbi niciodata...ca era parte din viata Noastra si nu va mai fi... Ne plangem pe noi pentru ca am pierdut ceva. Sau poate plangem suferinta copilului orfan sau a vaduvei incercanate...Cum? Empatizand suferinta lor...adica transpunand-o prin noi, in noi, identificandu-ne cu ei si suferinta lor. E omenesc. E egoism. E natural. Dar e acel elefant din mijlocul camerei de care nimeni nu vorbeste si asta il face invizibil.'
La cativa metri in fata, drumul coteste usor la stanga. Merge cu pasi mai iuti pentru ca apropierea de casa il face sa consitientizeze o mictionare imperioasa. Zapada crapa sub talpi in mii de crepitatii:
' Sper sa ajung sus la timp. Sa ma asez apoi, ca un centru al universului, in centrul patului meu si sa imi plang iubirile...si de mila ca imi complic viata si ca altii plang dupa iubirea mea...in egoismul lor suferind.'
Scartzaitul ultimului pas pe zapada e prelung. Apoi un bubuit de usa trantita de vantul taios.

Connecting the dots.
Intoarcere in timp.
Ganduri ascunse demult ce au strapuns zapada uitarii si acum isi cer recunoasterea:

15.10.2005

Stii cum e atunci cand visezi, avand un somn foarte profound, ca pur si simplu cazi intr-un gol imens,ti se surpa totul de sub picioare si cazi brusc…Iar senzatia este atat de reala incat zvacnesti in somn atat de rau incat te tezesti si te uiti daca nu cumva te-ai afundat intr-un pat fara fund..? asa ti se surpa totul de sub picioare asa dintr-odata…din cauza unui gest,unui cuvant,unei imagini…de un realism crud al vietii tale…si mai mult, peretii haului in care te-ai adancit incep sa cada peste tine si sa te apese rau pe piept de parka acolo s-ar concentra toata greutatea lor…Ironic este ca atunci e atata zbucium si chin inauntru, zvarcolindu-te sa scapi de stramtoare si de abis, dar in exterior aproape nimic nu tradeaza febra din tine…din mine…Sunt sigura ca ai trecut si treci prin momente de asa natura…inchis acolo sub platosa ta , ca un arici , care, cand se simte in pericol isi arata spinii si se ascunde sub ei…sub spini in care oricine din exterior ar vrea sa-l atinga,s-ar intepa…In acele momente singurul vaccin salvator este inca o supradoza de realism…pare ciudat…dar functioneaza frecvent…Si astfel te dedublezi un pic,te desprinzi din omuletul ala chinuit care abia mai zvacneste…te detasezi…si te uiti o clipa de jur imprejur…asa constati ca te aflii pe talerul unei balante pe care tu si omuletul tau il tintuiti la pamant inspre prapastia deznadejdei…Desprins din trupul tau de omulet ai sansa acum sa cauti elemente de contrabalans pentru celalalt taler , suficient de grele pentru a schimba sensul balantei inspre partea pozitiva a sperantei si mai ales a increderii…si insistand un pic, chiar a fericirii. Astfel descoperi surprinzator ca in jurul tau stau caramizi atat de mari si grele, pentru talerul salvator, incat te intrebi cum de nu le-ai vazut mai devreme…si culmea: sunt reale…atat de reale incat le poti pipai si simti…desi sunt notiuni abstracte…Asa gasesti ca ai cele mai grele si importante caramizi din Univers: viata, iubire, familie, tinerete…Deja acestea iti pot ajunge sa contrabalansezi si alte balante, nu numai pe a ta …Si asa, costientizand in mod realist ca detii caramizile din univers, care atarna cel mai greu ca importanta, poti scapa din iadul in care ti se pare ca te aflii…Scapat la lumina, experienta asta te face sa pretuiesti caramizile tale…de care multi nu au parte …astfel ca altadata sa apelezi la constientizarea ca le detii si sa nu mai cazi…

Poate tot ce am spus suna poetic sau SF pentru tine, dar eu vreau sa te ajut, sa te inteleg si mai ales sa iti deschid ochii…sa vezi ‘caramizile’ din jur. Eu sunt caramida iubirii tale… Asa ca am dreptul sa iau din cand in cand o pietricica din ea si sa te lovesc cu prastia in ochi pentru a te face sa vezi,sa te vezi, sa ma vezi…sa te salvez…TE IUBESC…si sufletul meu vibreaza cu fiecare litera a acestor cuvinte …sunt cea care vrea sa te atinga, sa-ti atinga sufletul si se inteapa in spini…si doare…

P.S.;stiu ca poti,stiu ca putem impreuna…asadar vrei sa fiu caramida ta?

26.11.2005

Tristeti in cuvinte nu stiu a pune

Nici firii a-i zice pe nume.

M-aplec peste lume,si vreau s-o privesc

Dar ce pot eu insa lumesc sa numesc?

mi-e frica de moarte si oglinzi sparte

albine, tigani si avizi pentru bani

intuneric si ceata si ochi de paiata

de tine iubire si noi intre noi

in suflet sunt vanturi si ploi

vad marea si luna de-atunci din povesti

vad cearta si-amarul cand nu ma privesti

sa cred in destin, in zane si zmei

sa-mprastii iubire, s-arunc pe alei?

Aud cum se scurg fericiri pe cbraz

Si curg in siroaie si cad pe pervaz

Si lumea-i nebuna…eu nu sunt din ea

sunt zeu sunt si inger si lumea-i a mea

Si am un ceasornic, chiar multe, ce bat

Sunt sparte acum si timpu-i stricat!

Ferice de tine tu lume nelume!

Sa stai neclintita caci moartea-i in mat

Haha,sunt in viata, haha te iubesc

Si uite in moarte cu ura lovesc

Si cred in destin in zmei si povesti

si fost-a odata, pan’ la adanci batraneti…

02.04.2006

Azi am fost cea mai fericita apoi cea mai trista…Un ochi rade, unul plange..Imi pare rau ca nu ma descopar in fata ta atat cat sunt eu, ca nu te pot face sau poate dimpotriva ca nu te las sa vezi mai mult din mine..Imi pare rau, pentru ca asa cum spunea si Marguez: Nimeni nu-si aminteste de tine pentru gandurile tale secrete…M-a rascolit aceasta fraza..asa cum m-au rascolit multe altele de-a lungul acestor zile…Spuneai ca te-ai redescoperit…hmm se pare ca si eu am trecut printr-un process de introspectie destul de tulburator in tot acest timp. Am redescoperit ca imi place sa dansez, ca iubesc sa visez asa cu ochii deschisi, sa ma uit la nori si sa descopar cat mai multe fiinte si povesti printre ei. Azi am vazut un elefant ce se lua la intrecere cu un strut, dar, mai apoi, am vazut ca fugeau de un alt nor mai mic si urat cu fata de monstru cu gura stalcita si larg deschisa…am vazut astea la fel de real cum am mirosit un ghiocel si l-am atins si am simtit primavara..Sunt un copil…un copil mare si inconstient. Doamne azi respiram aerul de sus de pe munte, priveam la minunatiile din jur, ma uitam in soare, la nori si imi venea sa explodez de fericire..e superb sa traiesti! Sa simti ca traiesti prin toti porii…In drum spre casa in masina am avut insa marele catharsis…Citeam cateva pagini despre viata traita cu toate simturile, despre un hedonism moral si inchinat vietii…si muzica ma purta spre tine…:When I need love I just close my eyes and I feel love…When I need you, I just close my eyes and you’re near me…si am privit norii cu elefantel si strut si peisajul se derula cinmatografic in fata ochilor mei…oameni,case,flori,scanduri…vieti si drame una langa alta…si noi…just passing by..Si mi-am simtit sufletul plin si m-am bucurat ca traiesc si ca pot simti ce simteam si m-am gandit ca stiu de ce sunt aici: pentru a fii un fin observator al vietii, sa o ador si sa o descopar..Sa fiu indragostita de viata si de dragoste…Am ascultat radio romantic si m-am gandit la tine..Mi-am dat seama ca trebuie sa vin repede sa-ti spun ca te iubesc si sa te iau in brate…apoi ore mai tarziu stateam in fata ta gatuita de de plans, straduindu-ma iar sa nu te las sa ma vezi…imi vorbeai de trecut ca si cum ar fii fost secventele mai importante dintr-un serial ce e pe sfarsite si sunt menite sa mai stoarca o lacrima spectatorului care stie ca nu vor mai trai alaturi de actorii lor preferati si care deja stiu sfarsitul oarecum previzibil…Cam asta a fost sentimentul care mi-a invadat nasul de muculeti si gatul de noduri atunci cand ti-a cazut lacrima pe pantaloni…Si eu care venisem sa joc pe scena, sa reimprospatez decorul, sa regizez noi scene si sa-mi strig replica in gura mare: te iubeeesssc viata…iti multumesc ca imi dai dragoste; te ador taitzelu meu!...Acum vreau in continuare sa strig asta si sa imi smulg sentimental rau din gat si sa te intreb ca un copil mare si inconstient…si curios: ma mai iubesti?

17.09.2006

Coatele sfarmate de timp nu sunt coate din aceasi bucata cu timpul. Sunt franghii de cer atarnate de lustra galactica, franghii ce vor atarna pana in clipa haosului final. Atunci ele se vor rupe de lume si vor pluti intr-o nemurire plata, uitate acolo in nemurire de alte coate sfarmate de timp. Si zumzetul sferelor, muzica lor divina va legana intunericul inspre lumina si lumina catre intuneric ciocnindu-le coltzurile palide. Oblojeste-ti coatele sfarmate de timp copile de nor…

07.02.2007

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.

A fost odata un sambure de mar.Cam trist de felul lui. Si cum mergea el ca orice sabure plimbaret prin padure deodata, ce sa vezi?! Dadu peste o coaja de portocala care suspina si ofta de-i sareau porii de pe ea.

-De ce oftezi coaja de portocala? intreba voinicul nostru privind-o sambureste.

-Pai de ce sa nu oftez mai sambure de mar daca am fost aruncata aici printre flori de padure si am ramas fara miez pe care sa-l invelesc..? suspina incet cojindu-se la el.

-Hai nu mai fi trista coaja de portocala ca uite..eu sunt trist de felul meu si totusi ma plimb plimbaret prin padure doar doar oi gasi si eu un mar in care sa ma cuibaresc.

-Daca vrei pot sa te invelesc eu cu coaja mea si tu sa te cuibaresti ca intr-un mar.

-Nu.Asa ceva nu se poate. Tu te-ai usca portocaleste in jurul meu si eu as muri din lipsa sevei de mar. Hai mai bine sa pornim impreuna in cautarea cautatului ca doi prieteni cautatori.

Zis si facut.

Ce prost esti sambure de mar!Tu nu stii ca marul si portocala nu cresc in acelasi loc? Era doar o coaja de mar care nu se cunostea prea bine.

11.03.2007

De ce vrei sa ucizi cu ochii astia reci?

\ma intreb de ce mereu ajung in aceleasi circumstante nefavorabile? De ce mereu ghinion? De ce vreau doar ce nu pot avea? De parca e doar un vis..un vis pe care ni-l cream singuri. Acum visez? As vrea sa ma trezesc pentru ca a inceput sa doara…si nu e bine. Nu . nu. Mi-e frica si totusi ma bag in cele mai tenebre locuri ale sufletului. Dragostea nu e decat un lung process de autosugestie nu? Asa zicea Camil…daca a avut dreptate atunci de ce nu merge backwards ?..cum functioneaza lucrurile astea? ..sa pot citi ganduri si sa-mi controlez sentimentele..atat vreau. Nu-mi trebuie alte averi. Cer oare prea mult? Nici nu stiu cum am ajuns aici. Am fost constienta de la inceput? M-am lasat singura tarata in chestia asta? Sunt oare atat de masochista? Si totusi ce vreau? Pentru ca ce vreau nu e neaparat ceea ce-mi trebuie. Eu am nevoie de putina stabilitate, multa pasiune si un dram de noroc. .. hate myself! De ce sa repet aceleasi greseli.?My favourite mistake...Hai Simona trezeste-te! Nu e pentru tine. Let it be the way it is. Nu-ti complica singura viata. Nu am curaj sa recunosc nici in fata mea ceea ce simt. Nu! Vreau sa neg totul si sa inchid ochii si poate dispare. E totul un vis..si vreau sa ma trezesc. .nu vreau.nu mai pot si nu mai vreau. O tu viata pe unde o sa ma mai duci? Ce carari mi-ai harazit sa strabat? Altele pline de bolovani? Nu e vina nimanui. Altcineva se joaca cu inimile noastre. Este un \cupid sadic. Sta si rade de pe norisorul lui pufos.

Vreau sa rad eu la urma, sa-i rad in nas si sa-i arat ca se poate totusi. Ca pot si eu uite sa fiu fericita. Ca dragostea ma iubeste la fel cat am eu nevoie de ea. Ca oricat ai incercat sa arunci sagetile in directii gresite la un moment dat ai gresit si tu marete /cupid! Ai trimis unde trebuia! Hahaha…

23.03.2007

Ascund in mine o panza de paianjen care creste pe masura ce curg apele si se incolacesc intr-o entropie nedeslusita de ochi si suflet. As vrea sa pot desface norduri de papura si sa dezleg misterul singurei cai catre soare. Ma intreb daca-ti pot spune taina pe care o port intr-un buzunaras ascuns de fata ta. Te uiti cu ochi de sticla de parca ai vrea sa transpari prin ei ca prin doua ferestruici de bojdeuca ferecata. Dar inauntru nu se vede decat intuneric. Si intunericul e de vazut doar noaptea. Asa ca astept sa vina crepusculul sa-mi anunte aparitia adevarului din ochii tai. De fapt iti pot spune dar nu vreau. In padure ieri m-am dus. Dar nimic nu am adus. Nu ma intreba ce-a fost. Caci mi-a mers extrem de prost.

O bucata de piele: atat de perisabila atat de fragila: un nimic in calea lumii. Doar o clipa pe un geam si o picatura pe secundarul pribeag. O bucata de piele s-a innodat de un gand printre panze de paianjen tesute cu privirea. Alunga-le te rog…alunga tot si lasa gol si uscat si arid. Caci sub praf nu e nimic. Asa ca sufla cu vant de noapte si imprastie colbul asezat fara voie. Degeaba razi. Degeaba te ascunzi de tine. Degeaba pleci daca te intorci tot acolo. Nimic din ce cauti nu o sa gasesti caci nu cauti unde trebuie.

08.05.2007

Si de fapt nu conteaza nimic whatsoever. Caci totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-e sila de mine de tine de toti de ei

19.05.2007

Asculta! Asculta cum iti aplauda existenta cu bataile ei ritmice.

E cald si miroase a flori din copaci pe care nu stii cum ii cheama. Sa fie salcam sau tei sau piersic? Sau e doar fan proaspat cosit? Cine mai stie…Si de fapt pe cine intereseaza? Parfumul asta varatic parca iti scalda toata fiinta in viata.

29.05.2007

Manifest de libertate

...unfinished project...

O scoica traia pe malul marii. Era doar ea cu marea care o scalda din cand in cand. Inauntrul scoicii traia o perla. Era doar ea cu scoica singura in toata imparatia scoicii. Scoica si perla se simteau libere. Scoica nu stia insa ca este prinsa pe tzarm intr-o groapa scaldata de mare din cand in cand …si niciodata ,daca ar vrea, nu ar putea pleca de acolo. Perla vrajita de imparatia pe care o stapanea numai ea acolo in scoica, nu stia ca daca ar fi vrut nu ar fi putut iesi niciodata din scoica cu dintii inclestati. Si totusi in micutul lor univers erau 2 prizonieri liberi.

Manifestul ei de fericire era ceva care se simtea doar in aer. Era ca un parfum ce gravita in jurul ei .

Manifestul lui de libertate era vizibil, palpabil. Era o lumina in ochi care licarea la fiecare secunda de nou.

S-a trezit in acea dimineata cu o senzatie stranie de gol. Visase ca era pe marginea patului si vrand sa scape de stransoarea cuiva s-a rostogolit si a cazut. Aceasta scurta cadere in gol a resimtzit-o fizic, i-a scuturat tot trupul si asta i-a curmat visul. A deschis brusc ochii, a caror privire s-a ciocnit imediat de imaginea familiara a ferestrei coltzuroase. Omul isi creaza fricile prin procese cognitive, de invatzare. Te frigi prima oara. A doua oara iti feresti mana si nu te mai frigi. Singura frica primordiala se pare, cu care ne nastem, este frica de cadere in gol. Probabil e un reflex cortical neconditionat.

Isi fuma tigara. Se uita la fumul ei albicios in lumina unei dimineti halucinant de insorite. Mirosea a tei si flori de salcam. Ei plecasera deja si singuratatea ii gadila parca sufletul. Isi dorea cateva ore de solitudine in care sa-si limpezeasca usor capul tulburat de bautura. ‘Sa gandesti nimic’ acesta parea sa fie un slogan bun pentru minutul acela.

Fereastra intredeschisa si coltzuroasa scuipa inauntru un soare aproape orbitor, ca de reflector. In spatele acestui mare reflector se afla un public agitat si grabit , un public de matineu. A inchis ochii pentru o secunda mijindu-i apoi spre ceas. Acesta nesinchisit de relfectoare, public si caderi in gol, isi indeplinea supus ingrata-i sarcina. Tarziu.

Ii placea sa se uite in gol. Se surprindea deseori cu privirea cazuta neinfricat in gol, printre randuri, printre degetele unei maini sau clapele unei tastaturi. Acum se uita la fumul albicios. cu a lui curgere laminara apoi turbulenta. Mereu i s-a parut fascinant acest dans al fizicii cu fumul. O bucata de scrum aprins ii cazu pe pielea piciorului. Se arse.

Tarziu insemna graba. Era bine pentru ca astfel nu mai avea timp sa simta senzatia de gol. Oare o fi ajuns cu bine acasa? Telefonul nu arata nici un apel pierdut. Nodul din gat ii sugruma pentru o clipa respiratia. Nodul din gat nu se desface ca orice alt nod. De obicei se desface plangand. ‘Sa nu simti’ era o fraza imperativa pentru acel moment.

Mai simtea inca usturatura pe piele iar masina se incinsese deja de la soare sufocand orice intra in habitaclul ei. Oricum trebuie sa plece, sa fuga cat mai departe de ganduri si sa nu se uite inapoi nici macar in amintirea dansului cu fumul. La radio grohaie o voce groasa si obosita despre starea vremii si a vremurilor. Piciorul musca din acceleratie si pe geamul deschis frecarile de aer dau un vajait asurzitor care se impleteste de minune cu grohaitul de la radio. La stop aproape ca isi izbeste fatza de volan. Un caine surprins in trafic fuge cu coada intre picioare. Pntru o clipa inchide ochii iar in fata ii apare un ranjet pervers care ii provoaca un sentiment de greatza iminent.

03.08.2007

Oare ne aude cineva cand tipam mut? Oare un cuvant nerostit are acelasi inteles? Poate doar privirea ascunsa oglindeste aceleasi flacari. Si daca nu? Voluptatea suferintei nu isi mai are ecou decat in tine. Musti nesatios din carnea ei si privesti insangerat cum totul se scurge printre degetele tintuite in cuie.

If roses are meant to be red. And violets to be blue...
Then why not everything else...

cat se vede din coltul de sus al lumii
din haosul unei existente atomice?
nimic.
si atunci de ce mai vrei sa se vada?
nu ajunge o imagine de oglinda pentru atat de putin?
putin.
atentie se viseaza! cedati trecerea pentru timp!
drum in lucru...

intr-un pahar incape o cantitate de lichid.e plin. in alt pahar incape o alta cantitate de lichid. e plin. ai la dispozitie o singura mutare pentru ca in ambele pahare sa fie aceeasi cantitate de lichid fara sa versi lichid.

Rezolvare: Cand doi oameni sunt plini e alb sau e negru.

un punct. doua directii. o directie. doua sensuri. un sens. doua intzelesuri. un intzeles. doua interpretari. o interpretare. doua. trei...puncte de suspensie. o suspensie de puncte. un punct.

-Am vrut sa-ti scriu de multe ori. Dar tot ce am reusit a fost sa sterg, sa rescriu, sa ocolesc, sa incropesc o fraza natanga, sa prives un pic in gol, apoi sa ma razgandesc. Am vrut sa-ti scriu tot ce nu ti-am spus niciodata pentru ca, asa cum spunea Marquez: ' Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete'
-Ai vrut sa-mi scrii dar n-ai facut-o. Am vrut sa-mi scrii tot ce nu mi-ai spus niciodata si a trecut doar pe langa mine fara sa stiu macar. As vrea sa stiu.
-As vrea sa stii. Si totusi nu m-ai lasa niciodata sa spun ceva pentru ca tu nu spui nimic. Nimic nu e secret si totul e nespus.
-Am vrut sa ma apar de tine si sa te apar pe tine de mine. Am vrut de fapt sa stii ca totul era spus desi secret.
-Am stiut ca nu mai e nimic de spus asa ca nu am scris. Si totusi tot ce nu mi-ai spus a trecut prin mine si am stiut.
-Acum stii.
-Acum ti-am scris.
-Am stiut. Acum ca ne-am spus tot ce facem?
-Ne uitam un pic in gol si ne razgandim.

Am hotarat de dimineata
ca ochi nu pot fi fara fatza

Am coborat din pat sa zbor
dar mersul nu-i intr-un picior
Am respirat prin geam de sticla
caci din plamani nu iese frica
Am inghitit un ceai cu muguri
dar in stomac nu mai sunt fluturi
Am tras cu buzele din fum
caci limba nu topeste scrum
Am incaltzat pantofi cu gluga
dar degetele nu-s pe fuga
Am renuntzat doar la cravata
caci nodul nu se-nghite niciodata

Inceput visator cu sfarsit cinic






'A fost odata ca-n povesti
Dar n-a fost niciodata'

What do you fear?

Eseu despre 'nu'

'Nu' este un cuvant monosilabic format din 2 litere ce aparent nu au nici o legatura. In realitate chiar NU au nici o legatura. El contine cea mai negativista consoana din alfabet, si anume N. In general consoanele sunt litere nu tocmai prietenoase. Dar in timp ce pana si Z-ul mai lasa loc la interpretari, N este total si categoric.
Ce inseamna acest cuvant? Poate insemna negare, negru, noapte, nimic, niciodata, nicaieri, nod, negativ, nimeni... In nici un caz nu inseamna nirvana, noroc, nimfa, nastere, nucleu, noima, nor, noi...
Cand se foloseste? Se foloseste atunci cand vrei sa fugi, sa te ascunzi, sa pleci, sa plangi, sa urasti, sa minti, sa refuzi, sa te aperi... 'Nu' este un cuvant egoist. Aproape la fel de egoist ca 'eu'. Are o putere de manipulare, influentare si chiar de decizie inspaimanatoare. Atunci cand apare el in propozitie totul se schimba radical. Poate fi inconjurat de intregi dictionare pline de cuvinte opimiste, afirmative, aprobatoare si chiar iubitoare ...degeaba. El le desfiinteaza pe loc, lasand un adevarat macel in urma-i. Singurul care pare sa se fi apropiat de el, incercand sa-l mai imbuneze ar fi 'dar' zis si 'insa'. Dar acesta este si el un cuvant de o mare perversitate si nesiguranta lingvistica intrinseca, ...un cuvant cu o poveste aparte.
'Nu' poate fi considerat in unele circumstante un cuvant curjos. El poate sa vina ca un voinic erou in ajutorul domnitei aflata la ananghie si iesindu-i din glascior la timpul potrivit sa o salveze de la pieire. Dar spiritul acesta masculin si brav nu-l ascunde de rolul de personaj negativ pe care il joaca episodic.
Totusi trebuie recunoscut faptul ca el face parte, alaturi de bine-cunoscutul 'da', din sistemul binar de zero si unu al limbajului si este astfel indispensabil comunicarii si implicit exprimarii de opinie.
Asa ca il putem imbratisa la pieptul intregii familii si folosi...la nevoie. Sa nu uitam insa ca e ca un mic pumnal rebel si cu el putem rani foarte usor...... alte cuvinte. Nu?

O pauza de 3 luni Haralambie..si multa viata la mijloc.
Un 13 legat de soarta si multe rasturnari.
Cand recunosti destinul care apare in fata ta ca un bolovan in frunte? Atunci cand incepe sa doara?
Teoria probabilitatilor ne arunca intr-o entropie mai mare decat noi. Pentru ca noi vedem in lungimi de unda limitate. Suntem limitati intr-o gandire fara limite. Traim intr-un paradox al marimilor, al infiniturilor mici si mari si totusi..infinite limitate. Si atunci cand are loc un eveniment, a fost el oare doar scuipat din haosul unei entropii haotice sau limitele noastre nu pot sa-l perceapa decat in marginile unui eveniment predestinat?
A cazut un fulg sau o particula de apa si-a schimbat starea?
Nu vrem decat un inteles. O explicatie cu acum si aici si mai ales de ce. Nu vrem apa, vrem ploaie, nu vrem particule , vrem parfum, nu vrem simple cuvinte, vrem ganduri...
Tu cand recunosti destinul? Cand te loveste sau cand incepe sa doara? Si daca ai stii ca te va lovi, te-ai feri?

i am aware now that this is too awkward to be a dream.

who needs a painter with no hands?
who needs a blind photographer?
who needs a silent singer?
who needs a broken watch?
who needs a family of one?
who needs a heartless lover?
who needs a lock without a key?

who needs a special friend with special needs in search for the special k?


'why do i keep hitting myself with a hammer? because it feels so good when i stop.'

o gluma

inchide usa incet.in camera miroase a brad desi craciunul a fost acum 2..luni.azi e marti.ciudat.se intinde pe jos printre firmiturile de pe covor.inchide ochii. o mie de ace intra in ochi.un nod imens in gat.inghite. nu...nu se duce. inghite din nou. nu. daca ar plange ar disparea. dar nu poate. e prea arid in minte, e prea gol in gand si prea uscat in ochi ca sa poata plange. si daca doar ar intelege de ce. si cum. si cand. si cum. si iar de ce. si daca ar plange ar fi un copil. si copii se opresc din plans doar cand obtin ceea ce vor. jucaria e prea departe, prea amorfa, prea inaccesibila si invizibila. asa ca daca ar plange ca un copil nu s-ar mai putea opri. iar oamenii mari nu plang. deci nu poate inghiti nodul decat desfacandu-l. orice nod este o icurcatura...orice nod este o incurcatura de ate incrucate. cum se desfaca nodul din gat insa?la fel cum se desface nodul de la gat?cum? cum sa spuna ca e bine, ca totul va fi bine? ce mai faci? foarte bine evident!tocmai mangaiam tragaciul. tu?...chiar..tu ce faci cand nu poti sa plangi? ii faci pe altii sa planga?..pentru tine? raspunde-mi maine si inchide usa incet cand pleci. sa nu iasa mirosul de brad.

este vorba despre un cantec
cu drag, x.

aceiasi

1:cum vrei sa imparti lumea?
2:in cei ce vor si cei ce pot
1:si cei ce vor,...vor putea?
2:nu.doar cei ce pot vor vrea
1:atunci vreau sa fiu un cel ce poate
2:dar poti sa fi cel ce vrea?
1:pot. tu vrei?
2:vreau.
1:acum sa mergem intr-o floare
2:sa mergem
1:ascunde-te intre petale!
2:m-am ascuns
1:nu te mai vad
2:sunt aici
1:imi pare rau...nu te mai vad
2:daca vrei ma poti vedea
1:dar nu pot.
2:atunci impart lumea in cei ce vad si cei ce nu.

o altfel de anatomie

inima ne aplauda existenta cu bataile ei...intr-o cupola deasupra tuturor troneaza imparatul gand..si noi ne ducem viata pe o cruce de oase..

nu stiu care e cheia, cu care nu stiu ce vreau sa deschid, pantru a afla nu stiu ce
dar stiu ca acolo zace tot, ce stiu ca m-ar ajuta sa aflu, tot ceea ce vreau sa stiu.

ruga pentru voi
sa mai vina ploi
sa spele suvoi
un rest de gunoi

ruga pentru mine
sa caut mai bine
in nori si albine
daca ploaia vine

ruga pentru tine
privesete-ma bine
prin sunete fine
si cauta-n rime

daca as stii k maine este azi as vrea sa iti fi spus ieri ceva...
si pentru ca ne invartim intr-o coaja de nuca ne simtim ca un miez parasit de seva...
caci nimic nu e mai puternic decat lumina ultimei priviri spre soare...
dar intr-o falfaire de aripi gasesti mai mult decat intr-o inclestare de gheare...
poate luna este fericita in umbra pamantului si zambeste la stele...
daca gura ar vorbi ce vad ochii si ochii ar vedea ce spune gura poate as intelege...
arunca o umbra peste un perete si ai creat o lume...
e mare sa gandesti mic si infinit sa gandesti mare atunci cand vrei...
degeaba razi cu mainile caus si-un fluture zbatand in ele...
de fapt ieri este azi si azi nu vreau sa iti spun nimic...

there it goes...there it goes again.
punct.
si de la capat
'cele bune sa se adune
cele rele sa se spele'

toata lumea sa scoata o foaie de hartie!extemporal!
scoateti chiar si cartile pe masa..si dati-le pe fatza

in dreapta rezolvarile pe care deja le-ati facut acasa tot anul acesta
adunati..cu plus si cu minus pentru un rezultat de final

atentie!
*minus infinit cu minus infinit da zero si trei puncte de suspensie (daca aveti acest rezultat inseamna k ati gresit tot.veti repeta anul si probabil aceleasi greseli)
*plus infinit nu are cum sa dea k nu avem nirvana in matematica..deci contradictie..sau scrieti simplu: nu exista!
*dak rezultatul e mult negativ se introduce totul sub radical pentru o schimbare radicala si se face per total o mare integrala cu care ne vom integra in UE sau in absolut..depinde de modul

cu un creion subtire si o rigla stranba se trage linie liniara
cine reuseste cu ochii inchisi mainile legate si fara rigla sa traga o alta linie exact peste cealalta inseamna k nu va mai gresi niciodata..sa fie sigur de asta

..restul:QED..mai aprofundati..macar o clipa..si ne vedem la anul..mai motivati si invatand din greseli..macar cat pentru a trece si extemporalul urmator

start being the leading actress instead!

Da haralambie, stiu, ai dreptate dar acum ce sa fac...stii k piticutzii mei danseaza de sarbatori si mai aprig..cu piciorusele lor incaltzate pe scoartza mea cerebrala. Cine sa ne mai inteleaga mai prietene. Homo ludens se joaca cu sine si...
life's a laugh and death's a joke it's true...u'll see it's all a show, keep on laughing when u go, just remember that the last laugh is on you