15.10.2005
Stii cum e atunci cand visezi, avand un somn foarte profound, ca pur si simplu cazi intr-un gol imens,ti se surpa totul de sub picioare si cazi brusc…Iar senzatia este atat de reala incat zvacnesti in somn atat de rau incat te tezesti si te uiti daca nu cumva te-ai afundat intr-un pat fara fund..? asa ti se surpa totul de sub picioare asa dintr-odata…din cauza unui gest,unui cuvant,unei imagini…de un realism crud al vietii tale…si mai mult, peretii haului in care te-ai adancit incep sa cada peste tine si sa te apese rau pe piept de parka acolo s-ar concentra toata greutatea lor…Ironic este ca atunci e atata zbucium si chin inauntru, zvarcolindu-te sa scapi de stramtoare si de abis, dar in exterior aproape nimic nu tradeaza febra din tine…din mine…Sunt sigura ca ai trecut si treci prin momente de asa natura…inchis acolo sub platosa ta , ca un arici , care, cand se simte in pericol isi arata spinii si se ascunde sub ei…sub spini in care oricine din exterior ar vrea sa-l atinga,s-ar intepa…In acele momente singurul vaccin salvator este inca o supradoza de realism…pare ciudat…dar functioneaza frecvent…Si astfel te dedublezi un pic,te desprinzi din omuletul ala chinuit care abia mai zvacneste…te detasezi…si te uiti o clipa de jur imprejur…asa constati ca te aflii pe talerul unei balante pe care tu si omuletul tau il tintuiti la pamant inspre prapastia deznadejdei…Desprins din trupul tau de omulet ai sansa acum sa cauti elemente de contrabalans pentru celalalt taler , suficient de grele pentru a schimba sensul balantei inspre partea pozitiva a sperantei si mai ales a increderii…si insistand un pic, chiar a fericirii. Astfel descoperi surprinzator ca in jurul tau stau caramizi atat de mari si grele, pentru talerul salvator, incat te intrebi cum de nu le-ai vazut mai devreme…si culmea: sunt reale…atat de reale incat le poti pipai si simti…desi sunt notiuni abstracte…Asa gasesti ca ai cele mai grele si importante caramizi din Univers: viata, iubire, familie, tinerete…Deja acestea iti pot ajunge sa contrabalansezi si alte balante, nu numai pe a ta …Si asa, costientizand in mod realist ca detii caramizile din univers, care atarna cel mai greu ca importanta, poti scapa din iadul in care ti se pare ca te aflii…Scapat la lumina, experienta asta te face sa pretuiesti caramizile tale…de care multi nu au parte …astfel ca altadata sa apelezi la constientizarea ca le detii si sa nu mai cazi…
Poate tot ce am spus suna poetic sau SF pentru tine, dar eu vreau sa te ajut, sa te inteleg si mai ales sa iti deschid ochii…sa vezi ‘caramizile’ din jur. Eu sunt caramida iubirii tale… Asa ca am dreptul sa iau din cand in cand o pietricica din ea si sa te lovesc cu prastia in ochi pentru a te face sa vezi,sa te vezi, sa ma vezi…sa te salvez…TE IUBESC…si sufletul meu vibreaza cu fiecare litera a acestor cuvinte …sunt cea care vrea sa te atinga, sa-ti atinga sufletul si se inteapa in spini…si doare…
P.S.;stiu ca poti,stiu ca putem impreuna…asadar vrei sa fiu caramida ta?
26.11.2005
Tristeti in cuvinte nu stiu a pune
Nici firii a-i zice pe nume.
M-aplec peste lume,si vreau s-o privesc
Dar ce pot eu insa lumesc sa numesc?
mi-e frica de moarte si oglinzi sparte
albine, tigani si avizi pentru bani
intuneric si ceata si ochi de paiata
de tine iubire si noi intre noi
in suflet sunt vanturi si ploi
vad marea si luna de-atunci din povesti
vad cearta si-amarul cand nu ma privesti
sa cred in destin, in zane si zmei
sa-mprastii iubire, s-arunc pe alei?
Aud cum se scurg fericiri pe cbraz
Si curg in siroaie si cad pe pervaz
Si lumea-i nebuna…eu nu sunt din ea
sunt zeu sunt si inger si lumea-i a mea
Si am un ceasornic, chiar multe, ce bat
Sunt sparte acum si timpu-i stricat!
Ferice de tine tu lume nelume!
Sa stai neclintita caci moartea-i in mat
Haha,sunt in viata, haha te iubesc
Si uite in moarte cu ura lovesc
Si cred in destin in zmei si povesti
si fost-a odata, pan’ la adanci batraneti…
02.04.2006
Azi am fost cea mai fericita apoi cea mai trista…Un ochi rade, unul plange..Imi pare rau ca nu ma descopar in fata ta atat cat sunt eu, ca nu te pot face sau poate dimpotriva ca nu te las sa vezi mai mult din mine..Imi pare rau, pentru ca asa cum spunea si Marguez: Nimeni nu-si aminteste de tine pentru gandurile tale secrete…M-a rascolit aceasta fraza..asa cum m-au rascolit multe altele de-a lungul acestor zile…Spuneai ca te-ai redescoperit…hmm se pare ca si eu am trecut printr-un process de introspectie destul de tulburator in tot acest timp. Am redescoperit ca imi place sa dansez, ca iubesc sa visez asa cu ochii deschisi, sa ma uit la nori si sa descopar cat mai multe fiinte si povesti printre ei. Azi am vazut un elefant ce se lua la intrecere cu un strut, dar, mai apoi, am vazut ca fugeau de un alt nor mai mic si urat cu fata de monstru cu gura stalcita si larg deschisa…am vazut astea la fel de real cum am mirosit un ghiocel si l-am atins si am simtit primavara..Sunt un copil…un copil mare si inconstient. Doamne azi respiram aerul de sus de pe munte, priveam la minunatiile din jur, ma uitam in soare, la nori si imi venea sa explodez de fericire..e superb sa traiesti! Sa simti ca traiesti prin toti porii…In drum spre casa in masina am avut insa marele catharsis…Citeam cateva pagini despre viata traita cu toate simturile, despre un hedonism moral si inchinat vietii…si muzica ma purta spre tine…:When I need love I just close my eyes and I feel love…When I need you, I just close my eyes and you’re near me…si am privit norii cu elefantel si strut si peisajul se derula cinmatografic in fata ochilor mei…oameni,case,flori,scanduri…vieti si drame una langa alta…si noi…just passing by..Si mi-am simtit sufletul plin si m-am bucurat ca traiesc si ca pot simti ce simteam si m-am gandit ca stiu de ce sunt aici: pentru a fii un fin observator al vietii, sa o ador si sa o descopar..Sa fiu indragostita de viata si de dragoste…Am ascultat radio romantic si m-am gandit la tine..Mi-am dat seama ca trebuie sa vin repede sa-ti spun ca te iubesc si sa te iau in brate…apoi ore mai tarziu stateam in fata ta gatuita de de plans, straduindu-ma iar sa nu te las sa ma vezi…imi vorbeai de trecut ca si cum ar fii fost secventele mai importante dintr-un serial ce e pe sfarsite si sunt menite sa mai stoarca o lacrima spectatorului care stie ca nu vor mai trai alaturi de actorii lor preferati si care deja stiu sfarsitul oarecum previzibil…Cam asta a fost sentimentul care mi-a invadat nasul de muculeti si gatul de noduri atunci cand ti-a cazut lacrima pe pantaloni…Si eu care venisem sa joc pe scena, sa reimprospatez decorul, sa regizez noi scene si sa-mi strig replica in gura mare: te iubeeesssc viata…iti multumesc ca imi dai dragoste; te ador taitzelu meu!...Acum vreau in continuare sa strig asta si sa imi smulg sentimental rau din gat si sa te intreb ca un copil mare si inconstient…si curios: ma mai iubesti?
17.09.2006
Coatele sfarmate de timp nu sunt coate din aceasi bucata cu timpul. Sunt franghii de cer atarnate de lustra galactica, franghii ce vor atarna pana in clipa haosului final. Atunci ele se vor rupe de lume si vor pluti intr-o nemurire plata, uitate acolo in nemurire de alte coate sfarmate de timp. Si zumzetul sferelor, muzica lor divina va legana intunericul inspre lumina si lumina catre intuneric ciocnindu-le coltzurile palide. Oblojeste-ti coatele sfarmate de timp copile de nor…
07.02.2007
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.
A fost odata un sambure de mar.Cam trist de felul lui. Si cum mergea el ca orice sabure plimbaret prin padure deodata, ce sa vezi?! Dadu peste o coaja de portocala care suspina si ofta de-i sareau porii de pe ea.
-De ce oftezi coaja de portocala? intreba voinicul nostru privind-o sambureste.
-Pai de ce sa nu oftez mai sambure de mar daca am fost aruncata aici printre flori de padure si am ramas fara miez pe care sa-l invelesc..? suspina incet cojindu-se la el.
-Hai nu mai fi trista coaja de portocala ca uite..eu sunt trist de felul meu si totusi ma plimb plimbaret prin padure doar doar oi gasi si eu un mar in care sa ma cuibaresc.
-Daca vrei pot sa te invelesc eu cu coaja mea si tu sa te cuibaresti ca intr-un mar.
-Nu.Asa ceva nu se poate. Tu te-ai usca portocaleste in jurul meu si eu as muri din lipsa sevei de mar. Hai mai bine sa pornim impreuna in cautarea cautatului ca doi prieteni cautatori.
Zis si facut.
Ce prost esti sambure de mar!Tu nu stii ca marul si portocala nu cresc in acelasi loc? Era doar o coaja de mar care nu se cunostea prea bine.
11.03.2007
De ce vrei sa ucizi cu ochii astia reci?
\ma intreb de ce mereu ajung in aceleasi circumstante nefavorabile? De ce mereu ghinion? De ce vreau doar ce nu pot avea? De parca e doar un vis..un vis pe care ni-l cream singuri. Acum visez? As vrea sa ma trezesc pentru ca a inceput sa doara…si nu e bine. Nu . nu. Mi-e frica si totusi ma bag in cele mai tenebre locuri ale sufletului. Dragostea nu e decat un lung process de autosugestie nu? Asa zicea Camil…daca a avut dreptate atunci de ce nu merge backwards ?..cum functioneaza lucrurile astea? ..sa pot citi ganduri si sa-mi controlez sentimentele..atat vreau. Nu-mi trebuie alte averi. Cer oare prea mult? Nici nu stiu cum am ajuns aici. Am fost constienta de la inceput? M-am lasat singura tarata in chestia asta? Sunt oare atat de masochista? Si totusi ce vreau? Pentru ca ce vreau nu e neaparat ceea ce-mi trebuie. Eu am nevoie de putina stabilitate, multa pasiune si un dram de noroc. .. hate myself! De ce sa repet aceleasi greseli.?My favourite mistake...Hai Simona trezeste-te! Nu e pentru tine. Let it be the way it is. Nu-ti complica singura viata. Nu am curaj sa recunosc nici in fata mea ceea ce simt. Nu! Vreau sa neg totul si sa inchid ochii si poate dispare. E totul un vis..si vreau sa ma trezesc. .nu vreau.nu mai pot si nu mai vreau. O tu viata pe unde o sa ma mai duci? Ce carari mi-ai harazit sa strabat? Altele pline de bolovani? Nu e vina nimanui. Altcineva se joaca cu inimile noastre. Este un \cupid sadic. Sta si rade de pe norisorul lui pufos.
Vreau sa rad eu la urma, sa-i rad in nas si sa-i arat ca se poate totusi. Ca pot si eu uite sa fiu fericita. Ca dragostea ma iubeste la fel cat am eu nevoie de ea. Ca oricat ai incercat sa arunci sagetile in directii gresite la un moment dat ai gresit si tu marete /cupid! Ai trimis unde trebuia! Hahaha…
23.03.2007
Ascund in mine o panza de paianjen care creste pe masura ce curg apele si se incolacesc intr-o entropie nedeslusita de ochi si suflet. As vrea sa pot desface norduri de papura si sa dezleg misterul singurei cai catre soare. Ma intreb daca-ti pot spune taina pe care o port intr-un buzunaras ascuns de fata ta. Te uiti cu ochi de sticla de parca ai vrea sa transpari prin ei ca prin doua ferestruici de bojdeuca ferecata. Dar inauntru nu se vede decat intuneric. Si intunericul e de vazut doar noaptea. Asa ca astept sa vina crepusculul sa-mi anunte aparitia adevarului din ochii tai. De fapt iti pot spune dar nu vreau. In padure ieri m-am dus. Dar nimic nu am adus. Nu ma intreba ce-a fost. Caci mi-a mers extrem de prost.
O bucata de piele: atat de perisabila atat de fragila: un nimic in calea lumii. Doar o clipa pe un geam si o picatura pe secundarul pribeag. O bucata de piele s-a innodat de un gand printre panze de paianjen tesute cu privirea. Alunga-le te rog…alunga tot si lasa gol si uscat si arid. Caci sub praf nu e nimic. Asa ca sufla cu vant de noapte si imprastie colbul asezat fara voie. Degeaba razi. Degeaba te ascunzi de tine. Degeaba pleci daca te intorci tot acolo. Nimic din ce cauti nu o sa gasesti caci nu cauti unde trebuie.
08.05.2007
Si de fapt nu conteaza nimic whatsoever. Caci totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-e sila de mine de tine de toti de ei
19.05.2007
Asculta! Asculta cum iti aplauda existenta cu bataile ei ritmice.
E cald si miroase a flori din copaci pe care nu stii cum ii cheama. Sa fie salcam sau tei sau piersic? Sau e doar fan proaspat cosit? Cine mai stie…Si de fapt pe cine intereseaza? Parfumul asta varatic parca iti scalda toata fiinta in viata.
29.05.2007
Manifest de libertate
O scoica traia pe malul marii. Era doar ea cu marea care o scalda din cand in cand. Inauntrul scoicii traia o perla. Era doar ea cu scoica singura in toata imparatia scoicii. Scoica si perla se simteau libere. Scoica nu stia insa ca este prinsa pe tzarm intr-o groapa scaldata de mare din cand in cand …si niciodata ,daca ar vrea, nu ar putea pleca de acolo. Perla vrajita de imparatia pe care o stapanea numai ea acolo in scoica, nu stia ca daca ar fi vrut nu ar fi putut iesi niciodata din scoica cu dintii inclestati. Si totusi in micutul lor univers erau 2 prizonieri liberi.
Manifestul ei de fericire era ceva care se simtea doar in aer. Era ca un parfum ce gravita in jurul ei .
Manifestul lui de libertate era vizibil, palpabil. Era o lumina in ochi care licarea la fiecare secunda de nou.
S-a trezit in acea dimineata cu o senzatie stranie de gol. Visase ca era pe marginea patului si vrand sa scape de stransoarea cuiva s-a rostogolit si a cazut. Aceasta scurta cadere in gol a resimtzit-o fizic, i-a scuturat tot trupul si asta i-a curmat visul. A deschis brusc ochii, a caror privire s-a ciocnit imediat de imaginea familiara a ferestrei coltzuroase. Omul isi creaza fricile prin procese cognitive, de invatzare. Te frigi prima oara. A doua oara iti feresti mana si nu te mai frigi. Singura frica primordiala se pare, cu care ne nastem, este frica de cadere in gol. Probabil e un reflex cortical neconditionat.
Isi fuma tigara. Se uita la fumul ei albicios in lumina unei dimineti halucinant de insorite. Mirosea a tei si flori de salcam. Ei plecasera deja si singuratatea ii gadila parca sufletul. Isi dorea cateva ore de solitudine in care sa-si limpezeasca usor capul tulburat de bautura. ‘Sa gandesti nimic’ acesta parea sa fie un slogan bun pentru minutul acela.
Fereastra intredeschisa si coltzuroasa scuipa inauntru un soare aproape orbitor, ca de reflector. In spatele acestui mare reflector se afla un public agitat si grabit , un public de matineu. A inchis ochii pentru o secunda mijindu-i apoi spre ceas. Acesta nesinchisit de relfectoare, public si caderi in gol, isi indeplinea supus ingrata-i sarcina. Tarziu.
Ii placea sa se uite in gol. Se surprindea deseori cu privirea cazuta neinfricat in gol, printre randuri, printre degetele unei maini sau clapele unei tastaturi. Acum se uita la fumul albicios. cu a lui curgere laminara apoi turbulenta. Mereu i s-a parut fascinant acest dans al fizicii cu fumul. O bucata de scrum aprins ii cazu pe pielea piciorului. Se arse.
Tarziu insemna graba. Era bine pentru ca astfel nu mai avea timp sa simta senzatia de gol. Oare o fi ajuns cu bine acasa? Telefonul nu arata nici un apel pierdut. Nodul din gat ii sugruma pentru o clipa respiratia. Nodul din gat nu se desface ca orice alt nod. De obicei se desface plangand. ‘Sa nu simti’ era o fraza imperativa pentru acel moment.
Mai simtea inca usturatura pe piele iar masina se incinsese deja de la soare sufocand orice intra in habitaclul ei. Oricum trebuie sa plece, sa fuga cat mai departe de ganduri si sa nu se uite inapoi nici macar in amintirea dansului cu fumul. La radio grohaie o voce groasa si obosita despre starea vremii si a vremurilor. Piciorul musca din acceleratie si pe geamul deschis frecarile de aer dau un vajait asurzitor care se impleteste de minune cu grohaitul de la radio. La stop aproape ca isi izbeste fatza de volan. Un caine surprins in trafic fuge cu coada intre picioare. Pntru o clipa inchide ochii iar in fata ii apare un ranjet pervers care ii provoaca un sentiment de greatza iminent.
03.08.2007
Oare ne aude cineva cand tipam mut? Oare un cuvant nerostit are acelasi inteles? Poate doar privirea ascunsa oglindeste aceleasi flacari. Si daca nu? Voluptatea suferintei nu isi mai are ecou decat in tine. Musti nesatios din carnea ei si privesti insangerat cum totul se scurge printre degetele tintuite in cuie.
