White picket fence

A fost odata un timp: dupa ce procesul de demolare a copilariei avusese loc, cand toate se demitizau treptat si samburele de luciditate (deci drama) se sadise deja... a fost un timp in care mintea mea, bombardata de revelatii despre lume si sine, a crezut ca se pot totusi depasi conditia, destinul si limitarile de specie si sex. Credeam ca din inaltul mormanului de informatie care crestea sub mine ametitor de repede o sa pot privi in jos catre cele lumesti fara sa trebuiasca sa ma balacesc in baltoaca de nevoi, dorinte sau vise asa de mici, simple si omenesti. Ma gandeam ca daca pot constientiza hilaritatea luptei cotidiene pentru lucruri asa de meschine in materialismul lor, o sa pot sa lupt si eu contra curentului pentru 'lucruri inaltatoare care conteaza cu adevarat'. Daca realizam ca dintr-o impletire de feromoni, circumstante, putin Freud si multa indoctrinare sociala se naste 'iubirea', ma gandeam ca nu mai pot sa cred in povestile cu feti-frumosi. Incercam sa privesc cinic si realist, chiar daca stiam ca femeile filtreaza totul printr-o sita emotionala. Speram ca daca stiu asta o sa pot da jos filtrul, pacalind femininul din mine. Incercam sa inlatur orice urma de banalitate si cliseu.
M-am trezit insa dorindu-mi adanc si total tot ceea ce mi se parea mult prea depasit de logica, mult prea primar si comun. M-am regasit iubind fara ratiune, doborata de emotii, pacalita de povesti cu ilene cosanzene. M-am surprins cu vise pe cat de banale, pe atat de frumoase: rochie alba, copii bucalati si barbat cu testosteron. Am realizat ca gresesc chiar daca stiu ce e gresit... Ca sunt totusi cat se poate de femeie, de instinctuala si de emotionala... Ca desi totul e haos, viata nu are sens si imi scrantesc gandurile in filozofii complicate, cel mai miraculos lucru ar fi sa poti creea la randul tau o noua viata plangareata si gangurinda.
Recunosc ca sunt ceea ce sunt. I'm lovin' it.

spatiul, viteza si timpul...

S-a intors cu fata spre cearsaf. Cu spatele la el, incerca sa-i ascunda nodul din gat, furtuna din ochi. Stia ca nu poate sa recunoasca nimic in fata lui. Suferinta inseamna slabiciune si nu isi mai permitea un punct ahilean in care sa o loveasca cu inconstienta unui copil care se joaca. Avea de ales: sa scuipe naduful care ii ardea tamplele ingandurate si pieptul impovarat, sau sa inghita tot. Nimic nu avea sa se schimbe daca isi exorciza iubirea. Nenorocita asta de iubire atat de intens mestesugita de-a lungul timpului incat sa incapa doar intr-o mangaiere, strivita si comprimata doar intr-o privire, mestecata doar intr-un sarut. Cartile erau decartate, mana era juacata, pariurile puse. Cartile pe fata nu aveau sa schimbe nimic. Si nimeni nu joaca la bluff in mize atat de mari. Pass. A sovait o clipa... si a ales sa construiasca mai bine o amintire din acel moment, sa nu-l strice, sa-l conserve frumos pentru timpuri de aduceri aminte:
-Ce ai?
-Nimic...mi s-a facut putin somn. Hai pana la geam sa-ti arat un apus de soare superb! Sa vezi cum se vede marea aurie...
L-a luat de mana si si-au lipit trupurile goale in fata ferestrei, coplesiti de spectacolul grandios . L-a privit o clipa, i-a mangaiat usor gatul si si-a lipit buzele de ale lui...inghitind..in sec.

Poleiala si covrig fara gaura.

Din atata greata si delir nu mai ramane decat o senzatie de intromisiune erectila a gandurilor in umezeala aerului. Ma intreb daca e post-modernist sau post-decembrist acest patos generalizat pentru copulatia corporatista. Oricare ar fi raspunsul revelator, baza empirica a cercetarii ramane deliciul cercetatorilor travestiti in fashionable-ul imperativ al cotidianului. Batranicile isi sterg cu coltul maramei lacrima nostalgiei si mixeaza o romantza pe ritmuri antihipertensive cu bas. Vecinului ii e dor de lapte gros si sotron. Bea bere la kilogram butonandu-si flat-screenul. Isi mai priveste, din cand in cand, copilul facut din greseala la o taiere de motz, cand a fost ademenit cu guma turbo de fata primarului. Cine mai crede in teoria formelor fara fond sa scoata o mana scarpinatoare din fund si sa arate cu degetul catre vest!
te rog Mtv rebranduieste-mi glia!

walking on the edge

'Desi doare sa vrei ce nu poti sa ai, poate cei care sufera cel mai mult sunt cei care nu stiu ce vor.'

restantza de demult

Buna ziua, sunteti pe canalul inghinal, unde transmitem in di-rect stirile circadiene de pe plan local si metastatic.
Ne aflam acum in statiunea bipeda. In spatele meu se vede stanca temporalului si langa ea se aude cum curge cascada coagularii. Turistii au invadat malign aceste locuri cu flora intestinala deosebita, preferand sa stea mai ieftin: cu cortul cerebelului. Din nefericire ei lasa pe jos, in urma lor, cornete nazale sau stenoze in cotor de mar, fara sa se gandeasca la consecintele sistemice. Localnicii incearca sa pastreze mediul indemn si cu coasa creierului in mana aranjeaza vegetatiile bacteriene. O atractie chemotactica mai noua o constituituie saritura cu valva in parasuta.
Revenim cu stiri interne afland cu groaza despre un animal pus in libertate de grupul terorist al celulelor killer. Acesta are gura de lup si buza de iepure, prezinta coada de cal si aripi sfenoidale. Se zvoneste ca este periculos: linge articulatiile si musca inima. Tipatul Douglasului(ultima sa victima) a fost auzit prea tarziu de vecinii sai.
Desi factorul Christmas este relativ indepartat, oamenii profita de reducerile de sezon, cumparand globuri vezicale si stelute vasculare de pus in arborele respirator la iarna.
Bursa omentala a anuntat o prabusire tensionala a valutei de schimb.Cursul de maine la BRD, BRS si BAV va certifica acest lucru.
Si in final: a sosit Omentul mare pe care il asteapta toata lumea: extractia dentara a numerelor norocoase. Acestea insa dupa o scurta pauza compensatorie. In continuarea programului puteti urmari filmul serii: sartanii(cunoscut ca si '300').Pe maine!