Coji de nuca

Intr-o zi de maine...am sa ma dezbrac in fata ta de toate armurile de catifea si am sa raman, dezgolita de ele, in sufletul gol. Am sa te las sa il vezi cum tremura si se unduieste in adierile destinului si ale privirii tale. Am sa te las sa ii admiri ochii adanci si tristi si sa ii sorbi lacrimile de curaj de pe margini. Am sa te pun sa-i mangai cicatricile scrijelite de timp cu unghiile altor suflete. Am sa te chem aproape sa-i asculti rasuflarea fierbinte si soaptele unei rugi indelungate. Am sa-ti arat cenusa din care vrea sa se ridice cand e mistuit de flacari care nu se sting. Ai sa poti sa-i citesti in palme cartea cu vise si sa urmaresti cu degetul hartzile roase si nemarcate ale cautarilor lui neobosite, terminate infundat, in deget de manusa. Ai sa-ti privesti uimit imaginea reflectata in cioburile oglinzilor sparte intre pleoape. Am sa iti culeg de pe jos, ca amintire, cateva pene vopsite, jumulite din aripile lui amortite de zbor intrerupt. Am sa-i scutur insa din par miresme inca pure si neantinate, cernute peste umerii goi. Am sa-l pun in final sa se inlantuie cu tine, ca sa-i simti puterea, dar am sa-l las sa piarda in fata unghiilor tale, implantandu-si in el cu nesatz sulitele ochilor tai. Intr-o zi de ieri...