Saturday, August 30, 2008

Monday, August 18, 2008

Proiectii...

Hello
Can you hear me?
Am I gettin' through to you?
Hello
Is it late there?
There's a laughter on the line
Are you sure you're there alone?
Cause I'm
Tryin' to explain
Somethin's wrong
Ya just don't sound the same
Why don't you
Go outside
Kiss the rain
Whenever you need me
Kiss the rain
Whenever I'm gone, too long.
If your lips
Feel lonely and thirsty
Kiss the rain
And wait for the dawn.
Keep in mind
We're under the same sky
And the nights
As empty for me, as for you
If ya feel
You can't wait till morinin'
Kiss the rain
Hello
Do you miss me?
I hear you say you do
But not the way I'm missin' you
What's new?
How's the weather?
Is it stormy where you are?
Cause I'm so close but it feels like you're so far
Oh would it mean anything
If you knew
What I'm left imagining
In my mind
Would you go
Kiss the rain
And you'd fall over me
Think of me
Only me
Kiss the rain
Whenever I'm gone too long
If your lips
Feel lonely and thirsty
Kiss the rain
and wait for the dawn
Keep in mind
We're under the same skies
And the nights
As empty for me, as for you
If you feel
You can't wait till morning
Kiss the rain
Oooooohhhhh
Kiss the rain
Oooooohhhhh
Kiss the rain
Hello
Can ya hear me?

Thursday, August 14, 2008

Sunday, August 03, 2008

perpetuum mobile...


Cu secundele curgand in jos pe geam, una dupa cealalta, urmarindu-se si unindu-se alert, ea calca pedala acceleratiei mai tare. E ciudat sa fugi exact inspre partea opusa vocii din suflet. Oricum doare. Oriunde. Bratele sunt goale si atarna vinovate, buza de jos tremura rasfranta si singura, ochii privesc in gol..fara ecoul celorlalti.
Si secundele incep sa curga mai lent, intr-o pelicula cu scene in relanti. Apasator si lenes rasare soarele degeaba, departe...

Friday, August 01, 2008

Wednesday, July 23, 2008

White picket fence


A fost odata un timp: dupa ce procesul de demolare a copilariei avusese loc, cand toate se demitizau treptat si samburele de luciditate (deci drama) se sadise deja... a fost un timp in care mintea mea, bombardata de revelatii despre lume si sine, a crezut ca se pot totusi depasi conditia, destinul si limitarile de specie si sex. Credeam ca din inaltul mormanului de informatie care crestea sub mine ametitor de repede o sa pot privi in jos catre cele lumesti fara sa trebuiasca sa ma balacesc in baltoaca de nevoi, dorinte sau vise asa de mici, simple si omenesti. Ma gandeam ca daca pot constientiza hilaritatea luptei cotidiene pentru lucruri asa de meschine in materialismul lor, o sa pot sa lupt si eu contra curentului pentru 'lucruri inaltatoare care conteaza cu adevarat'. Daca realizam ca dintr-o impletire de feromoni, circumstante, putin Freud si multa indoctrinare sociala se naste 'iubirea', ma gandeam ca nu mai pot sa cred in povestile cu feti-frumosi. Incercam sa privesc cinic si realist, chiar daca stiam ca femeile filtreaza totul printr-o sita emotionala. Speram ca daca stiu asta o sa pot da jos filtrul, pacalind femininul din mine. Incercam sa inlatur orice urma de banalitate si cliseu.
M-am trezit insa dorindu-mi adanc si total tot ceea ce mi se parea mult prea depasit de logica, mult prea primar si comun. M-am regasit iubind fara ratiune, doborata de emotii, pacalita de povesti cu ilene cosanzene. M-am surprins cu vise pe cat de banale, pe atat de frumoase: rochie alba, copii bucalati si barbat cu testosteron. Am realizat ca gresesc chiar daca stiu ce e gresit... Ca sunt totusi cat se poate de femeie, de instinctuala si de emotionala... Ca desi totul e haos, viata nu are sens si imi scrantesc gandurile in filozofii complicate, cel mai miraculos lucru ar fi sa poti creea la randul tau o noua viata plangareata si gangurinda.
Recunosc ca sunt ceea ce sunt. I'm lovin' it.

Sunday, July 20, 2008

spatiul, viteza si timpul...


S-a intors cu fata spre cearsaf. Cu spatele la el, incerca sa-i ascunda nodul din gat, furtuna din ochi. Stia ca nu poate sa recunoasca nimic in fata lui. Suferinta inseamna slabiciune si nu isi mai permitea un punct ahilean in care sa o loveasca cu inconstienta unui copil care se joaca. Avea de ales: sa scuipe naduful care ii ardea tamplele ingandurate si pieptul impovarat, sau sa inghita tot. Nimic nu avea sa se schimbe daca isi exorciza iubirea. Nenorocita asta de iubire atat de intens mestesugita de-a lungul timpului incat sa incapa doar intr-o mangaiere, strivita si comprimata doar intr-o privire, mestecata doar intr-un sarut. Cartile erau decartate, mana era juacata, pariurile puse. Cartile pe fata nu aveau sa schimbe nimic. Si nimeni nu joaca la bluff in mize atat de mari. Pass. A sovait o clipa... si a ales sa construiasca mai bine o amintire din acel moment, sa nu-l strice, sa-l conserve frumos pentru timpuri de aduceri aminte:
-Ce ai?
-Nimic...mi s-a facut putin somn. Hai pana la geam sa-ti arat un apus de soare superb! Sa vezi cum se vede marea aurie...
L-a luat de mana si si-au lipit trupurile goale in fata ferestrei, coplesiti de spectacolul grandios . L-a privit o clipa, i-a mangaiat usor gatul si si-a lipit buzele de ale lui...inghitind..in sec.

Thursday, July 17, 2008

Poleiala si covrig fara gaura.


Din atata greata si delir nu mai ramane decat o senzatie de intromisiune erectila a gandurilor in umezeala aerului. Ma intreb daca e post-modernist sau post-decembrist acest patos generalizat pentru copulatia corporatista. Oricare ar fi raspunsul revelator, baza empirica a cercetarii ramane deliciul cercetatorilor travestiti in fashionable-ul imperativ al cotidianului. Batranicile isi sterg cu coltul maramei lacrima nostalgiei si mixeaza o romantza pe ritmuri antihipertensive cu bas. Vecinului ii e dor de lapte gros si sotron. Bea bere la kilogram butonandu-si flat-screenul. Isi mai priveste, din cand in cand, copilul facut din greseala la o taiere de motz, cand a fost ademenit cu guma turbo de fata primarului. Cine mai crede in teoria formelor fara fond sa scoata o mana scarpinatoare din fund si sa arate cu degetul catre vest!
te rog Mtv rebranduieste-mi glia!

Tuesday, July 08, 2008

walking on the edge


'Desi doare sa vrei ce nu poti sa ai, poate cei care sufera cel mai mult sunt cei care nu stiu ce vor.'

Tuesday, July 01, 2008

restantza de demult

Buna ziua, sunteti pe canalul inghinal, unde transmitem in di-rect stirile circadiene de pe plan local si metastatic.
Ne aflam acum in statiunea bipeda. In spatele meu se vede stanca temporalului si langa ea se aude cum curge cascada coagularii. Turistii au invadat malign aceste locuri cu flora intestinala deosebita, preferand sa stea mai ieftin: cu cortul cerebelului. Din nefericire ei lasa pe jos, in urma lor, cornete nazale sau stenoze in cotor de mar, fara sa se gandeasca la consecintele sistemice. Localnicii incearca sa pastreze mediul indemn si cu coasa creierului in mana aranjeaza vegetatiile bacteriene. O atractie chemotactica mai noua o constituituie saritura cu valva in parasuta.
Revenim cu stiri interne afland cu groaza despre un animal pus in libertate de grupul terorist al celulelor killer. Acesta are gura de lup si buza de iepure, prezinta coada de cal si aripi sfenoidale. Se zvoneste ca este periculos: linge articulatiile si musca inima. Tipatul Douglasului(ultima sa victima) a fost auzit prea tarziu de vecinii sai.
Desi factorul Christmas este relativ indepartat, oamenii profita de reducerile de sezon, cumparand globuri vezicale si stelute vasculare de pus in arborele respirator la iarna.
Bursa omentala a anuntat o prabusire tensionala a valutei de schimb.Cursul de maine la BRD, BRS si BAV va certifica acest lucru.
Si in final: a sosit Omentul mare pe care il asteapta toata lumea: extractia dentara a numerelor norocoase. Acestea insa dupa o scurta pauza compensatorie. In continuarea programului puteti urmari filmul serii: sartanii(cunoscut ca si '300').Pe maine!

Sunday, June 29, 2008

Oul sau gaina?

“<> [...] Cine greseste mai mult, cine iubeste mai mult, cine inseala mai iute si tradeaza mai fara de scrupule, cine minte mai zdravan, cine raneste mai adanc, cine uita mai repede si mai nemilos? 'Stii de ce sunt barbatii porci? Fiindca femeile sunt toate, dar toate, niste curve!' mi-a spus cu convingere dramatica un domn [...] Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela sau care m-a dezamagit atat de tare, incat convalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am apucat, desi voiam…”

fragment dintr-o carte.

Thursday, June 26, 2008

how can misery feel so sweet?


Intr-o zi, nu se stie care. Doar propria ei dimineata va stii. Intr-o zi, 'buna dimineata soare' se va intalni cu 'buna dimineata ploaie'. Se vor ingana unul cu cealalta, in 5 minute de spectacol grandios, el soarele, ea ploaia. Picaturile vor fi amare iar razele vor arde, dar oamenii vor privi de dupa perdele si vor zambi lenes clipind plicticos a dimineata. Nimeni nu va stii k dupa aceea va fi 'adio soare' si 'adio ploaie' iar spectacolul se va termina sub o cortina de nori grei. Nimeni nu va stii ca de atunci incolo vor trai toti doar in canicula arzatoare sau inundatiile napastuitoare...Si niciodata echilibrul nu se va mai intalni in prognozele chimiei. Vor fugi unul de altul cautandu-se. Involburandu-se si asteptandu-se, vor pedepsi astfel lumea intreaga pentru existenta ei, avand vina de a fi poluat naturalul. Soarele va ramane tzintuit in inaltul cerului sau, rumegand mereu din rutina circadiana. Ploaia va fi purtata de nori si de vant, ratacind in nestirea cunoasterii sale. Poate doar pe o creasta de munte, intr-o dupa-amiaza de iarna, se vor recunoaste alaturi: Ploaia- preschimbata in fulgi, cristalizand arhitecturi impresionante. Fulgi reci. Soarele- mai bland si mai obosit. Raze palide. De fericire se vor ingana 5 minute: ea amintindu-si ca e ploaie, se va lasa topita; el reflectandu-se in ea, va arde ca soarele de alta data.
.

Friday, June 20, 2008

Monday, June 16, 2008

harassment


as vrea sa-mi vezi ochii umeziti de lacrimi. sunt foarte frumosi. as vrea sa-mi atingi pielea arsa de soare. e asa aurie in lumina apusului. as vrea sa imi admiri mutra serioasa atunci cand citesc. e amuzant cand rod creionul cu naduf. as vrea sa gusti din inventiile mele culinare nebrevetate. se pare ca nu produc indigestie. as vrea sa ma auzi cantand toate melodiile 'de suflet' cu vantul fluturand pe langa volan. intr-o vreme cantam in cor. as vrea sa te iau mereu prin surprindere atat de frumos incat sa doara. iubesc sa fac surprize cu mister dulce. as vrea sa ma vezi la patru ace intr-un pas hotarat de femeie cu toc. cu capul sus si demn. as vrea sa te uimesc dansand cu ritmul in sange. e metamorfoza mea preferata. as vrea sa stii ce gandesc, ce simt, ce ascult, ce visez, ce iubesc, ce urasc, ce astept. as vrea sa stii tu, dar...poate altcineva va stii candva.

Wednesday, June 11, 2008

In fata lasitatii funiei cu nod

Moarte salvatoare,
Unde esti sa-mi iei piatra apasatoare?
Unde umbli prin suflete nevinovate?
Legata la ochi poate.
Moarte dorita,
Unde cauti nedorirea ta in inimi intregi?
Unde ocolesti mereu pe cele sparte?
Si treci mai departe.
Moarte perfida,
Unde te arati cu colti intre imbratisari?
Unde lasi intinse mainile goale?
Cersind continuare.
Moarte a sperantei,
Unde-mi apari in suflet cu vise?
Unde cedezi in mintile goale?
Cine mai moare?

Thursday, June 05, 2008

Numar prim

Cu ghearele infipte in carnea realitatii si coltii muscand din delicioasa iluzie. Penduland intre zenit si nadir.


Lasand perdeaua sa cada, s-a intors brusc din fata geamului, cu o fatza imbufnata. Picioarele goale pe parchet i-au clipocit lipicios pana la canapea. S-a intins cat era de scurta peste perne, cocolosindu-se apoi in pozitia fetala atat de protectoare. Epuizata de propriile ganduri, nu voia decat o clipa de privire in gol intr-un stand-by lipsit de orice zvacnire. Variabile. Frica. Determinism. Pasi.

Thursday, May 22, 2008

delir din florile de tei

Ce bine că eşti

Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Tuesday, May 20, 2008

Discutie libera in fata oglinzii

4
3
2
1
si!

Din degete aproape ca imi iese fum. Pofta de cuvinte cum n-am mai avut de mult. Pacat de fundalul sonor al unui ciocan muncitoresc de peste drum. Mi s-a facut subit dor de mine si m-am postat cu viscerocraniul in fata oglinzii. Fara rezultat. Nu acolo trebuie sa caut. Poate daca inchid ochii si privesc asa de dupa pleoape apar. Fara spectatori, fara auditoriu, fara cititori. In subiectivismul egoismului meu vreau sa zac ca o balena esuata pe propriul tzarm al viselor ei. Cu un strop de cinism in pahar si o balta de melancolie sub mine, vreau sa ma intind intr-un hamac leganat de cine vrea sa-l legene; poate vantul. Incepe sa miroasa a mare: mai putin amar si mai mult sarat; poate usor dulce. Unde sa ma regasesc eu daca nu cu capul in maini pe banca de lemn din mijlocul marii? E construita pentru mine, vant si pentru 'pescarusii mai lasi' in timpul furtunii.. Uitati-va putin in alta parte. As vrea sa vorbesc singura cu divinitatea despre lucruri lumesti. Cine sunt? Cine esti? Unde am pus cartea cu raspunsuri si harta de cautari?
Crampa. Revenire. Nu vreau sa ajung in labirint.

Spovedanie

dintre fluturi si omizi
aleg lumina
cu care vreau sa cladesc o barca.
o barca de lumina
sa pluteasca in intuneric
printre alti fluturi de noapte,
care orbiti de ea,
sa se izbeasca cu aripile inainte
de structura ei diafana.
am spart fantana dorintelor
si apa plina de banuti curge
inspre desertul insetat.
cu ochiul inchis
incerc sa mai pastrez
picatura.
cu gura plina
incerc sa nu scuip
visul din perna.
cu degetele inclestate
incerc sa nu scap
mana.
mai vreau
mai pot
mai stiu
si simt si simt si simt
amplificat de buza care arde
de pielea care mangaie
de carnea care tremura.

Wednesday, May 14, 2008

your choices are half chance.


so are everybody else's.