Quiz

Grecii nu scriau necrologuri. Ei puneau o singura intrebare dupa moarte: 'A trait cu pasiune?'

it's the little pieces that make the big picture

sympathomimetics keep me alive

Invingand abulia.

Curatenie de primavara

M-am trezit in mijlocul gramezii si am inceput sa racai dupa un gand de liniste.

Scormonind fara folos printre gramajoarele dezordonate, am inteles ,dupa o buna bucata de timp, ca nu e cu putinta sa reusesc in acest fel. In jurul meu se impleteau haotic vorbe si zapada, priviri si tigari, cafele si carti, parfumuri si pahare goale, taceri si taste, vinovatii si avioane de hartie, bani si o pasta de dinti, examene si o manusa, role de film si bucati de trecut, multe asteptari aruncate peste tot, cateva poze, praf de stele, chimie organica, niste lacrimi uscate sub un tifon, si colturi de pense printre vise mototolite. Atata confuzie si dezorganizare...Gata: se ia o matura de sub vrajitoare si se lasa la crescut. Se ia bucatica cu firmitura fiecare coltisor dezordonat si i se pune o eticheta de clasificare. Aranjate pe categorii, varsta si sex se fotografiaza pentru posteritatea dezordinilor trecute. Se ridica usor preshul si se matura apoi totul sub el. Victorie! Putina ordine in haos.

Apoi m-am asezat pe presh deasupra mormanului si am inceput sa racai in el dupa un gand de liniste.

serenity...

Georgy Colbert- Ashes and snow...

Autosugestii...

Yael Naim - New Soul

'kallisti'

in a green scent of confusion

touche

Coji de nuca

Intr-o zi de maine...am sa ma dezbrac in fata ta de toate armurile de catifea si am sa raman, dezgolita de ele, in sufletul gol. Am sa te las sa il vezi cum tremura si se unduieste in adierile destinului si ale privirii tale. Am sa te las sa ii admiri ochii adanci si tristi si sa ii sorbi lacrimile de curaj de pe margini. Am sa te pun sa-i mangai cicatricile scrijelite de timp cu unghiile altor suflete. Am sa te chem aproape sa-i asculti rasuflarea fierbinte si soaptele unei rugi indelungate. Am sa-ti arat cenusa din care vrea sa se ridice cand e mistuit de flacari care nu se sting. Ai sa poti sa-i citesti in palme cartea cu vise si sa urmaresti cu degetul hartzile roase si nemarcate ale cautarilor lui neobosite, terminate infundat, in deget de manusa. Ai sa-ti privesti uimit imaginea reflectata in cioburile oglinzilor sparte intre pleoape. Am sa iti culeg de pe jos, ca amintire, cateva pene vopsite, jumulite din aripile lui amortite de zbor intrerupt. Am sa-i scutur insa din par miresme inca pure si neantinate, cernute peste umerii goi. Am sa-l pun in final sa se inlantuie cu tine, ca sa-i simti puterea, dar am sa-l las sa piarda in fata unghiilor tale, implantandu-si in el cu nesatz sulitele ochilor tai. Intr-o zi de ieri...

...

mi-e rau.

On your mark, get set, get ready, go...

Stimati muritori

Ne-am adunat astazi, intr-o sublima clantanire de dinti si o trista dardaire la unison, pentru a lua in deradere si in desert(unde poate e sensibil mai cald) toate cele lumesti. Pentru inceput, sa ne trezim la primul sunet si scrasnet de crapare a zilei. Sa ne trezim astfel cu totii,cu un amar nod in gat incercand sa-l inghitim, sa scoatem ironia de sub plapuma aburinda, sa ne ridicam curajos ortosatic din protectiva pozite fetala, sa ascundem regretele si dorul intr-un sertar cu lacat de langa pat si sa ne punem mastile peste ochii dezamagiti si obositi. Zambiti dragii mei, exersati-va muschii faciali, tragand cu putere de colturile gurii intr-un ranjet chinuit. Orbecaind prin intuneric, aprindeti o lumina artificiala care sa va ghideze pana la baie unde sa va spalati peste tot de pacate. Frecati-va mainile una de cealalta cu substante tensioactive, pentru a ridica tensiunea din inima si din manecile suflecate pana la cot(maneci din care ati lasat in prealabil sa cada toti presupusii asi ascunsi). Loviti-va cotul de colturile usilor inchise in fata, pentru a provoca o intensa durere locala, imperativa pentru orele timpului nostru. Nu treceti peste minutele de edcatie fizica in care sa va educati fizicul in bunele maniere , manierand miscarile necontrolate ale maniei din suflet.
Inghititi apoi cateva bucati din gogosi nesarate vandute ieftin pe la toate colturile usilor deschise cu piciorul. Beti cateva guri de cafea indulcita pentru a va indulci vorba si limba de lemn. Dezbracati-va de pijamale si scuturati-le de vise, schimbandu-va de prejudecatile de ieri cu unele curate din dulap. Nu stati prea mult cu toata greutatea talpilor dure si antiderapante pe ganduri pentru a evita o durere de cap implicita. Controlati-va in buzunare de etichetele pentru lipit pe frunte si bagati-va in pantaloni pana sub gluteus tricoul pentru atenuarea shuturilor. Daca nu ati uitat nimic, din ce ati invatat ieri, puneti-va blazonul de blazare la piept, acolo langa apasarea de piatra.Inchideti-va in voi cu cheia si sus si jos, dupa ce ati stins lumina din ochi si gazele lacrimogene si nu lasati apa sambetei sa curga...pentru ca azi e luni.

it's not a game of cards...

...but destiny with a good hand

wondering stars

http://youtube.com/watch?v=3pJoMeEg8cM

paralell synchronized randomness

http://youtube.com/watch?v=FY962C68rXQ
.

Es ist Traum... Und wir werden nicht bald erwachen...

Es ist Nacht

Es ist Nacht,
und mein Herz kommt zu dir,
hält's nicht aus,
hält's nicht aus mehr bei mir.
Legt sich dir auf die Brust,
wie ein Stein,
sinkt hinein,
zu dem deinen hinein.

Dort erst,
dort erst kommt es zur Ruh,
liegt am Grund
seines ewigen Du.

Christian Morgenstern

What else is there?

the art of david ho: my darkest hour.


http://www.youtube.com/watch?v=WOt15JsLloU
.

Abominabila mediocritate

Atat de aproape de linia de sosire ca incepi sa simti gustul de rasplata dulce. Timpul se dilata in concordanta cu midriaza simpatica. Ritmul accelereaza pasii. O ultima incordare...Esti acolo...inca putin. Doar o parere te mai desparte de tot...
Si totusi...si totusi...la o milisecunda de ruperea panglicii pamantul se crapa in fata ta si te inghite ca si cum nu l-ai fi sarutat cu talpile tale niciodata. Te scuipa apoi in spate, intr-o mocirla de picioare obosite si plictisite care vor doar sa mai apuce linia de sosire...Intr-o ingramadire lipsita de forta si de ambitii pe care doar inertia o impinge mai departe. Intr-o stupiditate inodora si incolora...O sumatie de planuri in care nu se mai disting lumini si umbre...o masa amorfa de oase, carne si vise meschine...
Poate daca nu te atingea catharsisul gustului dulce...acum nu-l resimteai atat de dur pe cel amar care iti invadeaza papilele si sufletul.

Senzatia nisipului care se scurge printre degete...

blindfolded

http://www.youtube.com/watch?v=X0slbCL0LpA

...

BElignizarea MAnignitatii

Ai ambitia de a trai, desi pentru asta trebuie: sa respiri, sa incordezi si sa relaxezi ritmic, sa transmiti si sa primesti impulsuri, sa faci circuite, sa scurtcircuitezi altele, sa trimiti si sa primesti feed-back, sa sintetizezi, sa transporti, sa dai mesaje, sa recunosti mesaje, sa filtrezi, sa asimilezi, sa elimini, sa reinnoiesti, sa aperi, sa refaci, sa shuntezi, sa corelezi, sa stochezi, sa triezi, sa omori...Totul in acelasi timp. Legea totul sau nimic: fight or flight. Si faci asta cu o constiinciozitate desavarsita, razand blazat in fata amenintarilor, din fiecare clipa, a infinite pericole patogene care abia asteapta ca o rotitza sa scartzaie, o celula sa cedeze, un por sa se deschida, o catena sa se rupa. Ai aceasta ambitie de la prima diviziune pana la ultima. Si reusesti.

Asa ca restul ar trebui sa ne para trivial de usor...

eseu in esspreso

Escapada in eschiva, escortand esenta intr-o estimare estompata. Este o escala in estuarul esteticii.

esentializarea lui 'es' : S

P.es.: escapar, estudiar, esperar, extranar...

Mitul lui Sisif...

Running up that hill

http://www.youtube.com/watch?v=KVjUUwxrH8w

metamorfoze

S3x(colaj si imaginatie epica)


Tu plangi si eu as vrea sa te fut. Esti frumoasa cand plangi si lacrimile tale imi gadila excitarea. Si cand zambesti cu ochii plansi imi vine sa te lipesc de perete si sa te intorc cu spatele , sa-ti ling gatul si sa te musc de umar pana la sange. Te patrund din spate pentru ca zambetul tau e amar si perfid. Iti place sa te lipesc de perete si-ti ramane var sub unghii cand tipi de placere iar eu juisez cand iti vad varul sub unghii… Nu inteleg de ce simt ca daca ar pleca maine, nu as incerca sa o opresc sau sa o aduc inapoi. Nu as simti decat ca-mi pleaca copilul la facultate. Si se va intoarce, desigur, de Paste Ha. Ha. Nu sunt amuzant.
Avem probleme de rezolvat si drumuri de facut si oameni care depind de noi. Eu plang si tu te uiti la mine si stiu ca ai vrea sa ma futi.
Am vrut sa ma opresc dar n-am putut…am juisat ca un porc si m-am dus sa-mi iau o bere. Nu sunt insensibil, doar ca mi-e sete. Ea plange si eu beau o bere in timp ce ma holbez la lacrimile ei mari si frumoase. Si apoi se indreapta spre mine incet incet si ma saruta, imi trage o plama si ma saruta din nou. Nu-mi pot lua ochii de la ea, niciodata. Ma duc sa ma cac pe ea de lume si-mi deschid mail-ul. Mi-e foarte lene. Vreau sa stau asa sa nu fac nimic si sa fut o fata frumoasa care plange. Si sa stie ca o iubesc tocmai de asta. Si ea sa ma urasca tot de asta iubindu-ma. Ea plange si eu vreau din nou sa ma fut…ea plange si mie mi-e frica de clipa in care va incepe sa rada…
Eu sunt barbat, eu am pula, tu ce ai?
Tu ai pula, din pacate… de’asta ai tu pula, din pacate, dragul meu. Eu plang si tu ai pula. Te iubesc mai mult cand eu plang si tu ma futi...Eu ii scriu. Eu scriu asa, in general, dar ii mai scriu si lui. Stiu ca e degeaba dar eu continui sa-i scriu poate s-o lipi ceva si de mintea aia seaca. Se preface ca ma intelege, se indreapta catre frigider si insfaca inca o bere. Eu ii scriu degeaba. Desi cateodata il fac sa planga. Daca ma va minti ce o sa se intample? O sa plang si gata. Si uite asa ma bufneste pe mine rasul…
Si cand ai plecat si te-ai uitat la mine cu ochii aia si apoi te-ai intors si am vazut fundul ala demential al tau departandu-se am vrut sa sar si sa te opresc sa fac naiba ceva. Dar usa s-a inchis si eram singur. Uita ca iti spun asta. M-am dezbracat apoi si m-am privit in oglinda gol, asa cum nu ma vede nimeni.Si eram al dracului de gol, dar am vazut putin suflet pe fiecare bucatica de piele ce pastra urma ta. Si am plans mai mult dorindu-mi sa am putere sa te sun sa iti zic ceva, dar muream de frica in pula goala ca o sa zici nu. Asa ca nu am sunat si am zis ca oricum vei zice da. Nu. Poate.

Auf dem Bahnhof

http://www.youtube.com/watch?v=LzS-vPzbLJ0

Traum oder Alptraum? Niemamd kann das wissen...aber niemand will erwachen!

utmost reason

http://www.youtube.com/watch?v=y3En9tWY_DY

sublime sounds

http://www.youtube.com/watch?v=qwNDZJp5ijE

Distorted reality. Let's play truth or dare!

Augmenting the truth. Put it bluntly.

A crystallized idea of the reality is hard to acquire. The scent of lie tingles the brain and shackles the thoughts. Throughout the time, a reason of that reasoning will demand its rights. Deceiving the senses but not the mind. Among infinite possibilities, lies the worse, and that shall seem the easiest to follow as a light towards the truth. Fear offers the guidance for actions and reactions. A house of cards could seem harder to build than to demolish, but, as mind concerns, the ruin of an idea is far more harder to accomplish than its inoculation. Enhancing the number of questions only leads to excruciating uncertainty. Regarding that, the brain will automatically build fast connections as supposed answers, that will most probably reveal themselves later as wrong. Need to catch a glimpse of truth!

What to believe?

Unde e tara fagaduintei?

http://www.youtube.com/watch?v=8IjIG_7Zt4U
http://www.youtube.com/watch?v=_eiJzUiIEn4
http://www.youtube.com/watch?v=elVMHKb8A4A
http://www.youtube.com/watch?v=XOahUXl8asM
http://www.youtube.com/watch?v=rDnITiRNRks&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=R-fJ9ROrW08
http://www.youtube.com/watch?v=fsYLxepDldU
http://www.youtube.com/watch?v=UaKclViLZ9U
http://www.youtube.com/watch?v=AnOwIk4yd80

1, 2, 3 si

Astept macar un rand

Merg pe jos mult. Kilometri intregi si multe ore. Zilnic. De trei zile. Pe stradute si bulevarde...asa fara destinatie. Si merg mult. In cautarea cautatului. Si nu gasesc. Bucurestiul ma primeste pe strazile lui dar eu nu-l primesc in suflet. Nu mai e loc. Merg cu castile in urechi ca sa nu-i aud zgomotul ala de fond, zgomotul ala citadin monoton care se aude chiar si intr-un parc pustiu noaptea. Merg stanga, dreapta, inainte si nu ma pot opri. Mi-e frica sa ma opresc pentru ca ma ajung din urma demonii. Incerc sa fug.
Dorm mult. Dar fragmentat. Am insomnii si ma trezesc in miez de noapte cu nod in gat. Nu vreau sa ma trezesc. Nici dimineata. E cel mai rau atunci. Dorm mult ca sa visez. Incerc sa fug.
Scriu mult. Si sterg. Ma uit putin in gol si ma razgandesc. Inca nu arat. Scriu iar fara sa ma opresc. Dar gandurile se contrazic. Scriu mult ca sa inteleg. Dar reneg ce inteleg. Incerc sa fug.
In rest mai fumez, mai ascult, mai intreb, mai astept, mai mor o zi.

PS: de ce silentium?

S

Masti mascate...

Ochii tradeaza. Sunt tradatori.
-ce ai?...apar multe voci calde si ingrijorate din fundal.
-nimic.

Drumul maturizarii mele

17 ianuarie 2002

Fire de gand

Acru e gandul
Cand noaptea e neagra
Si luna suspina-ntre nori.

Gol este vantul
Ce nu vrea sa stearga
Minciuna amara din noi.

Vuietul vede
Bataia de-aripa
Si fulgul de fier ce se-anina.

Gheara se strange
Cand cade o clipa
De apa pe-obraz de lumina.

27.02.2002

Viitor

Se sparge in valuri
Speranta eterna
Renasc idealuri
In lumea interna
Se zbate iar timpul
Iar viata tresalta
Cand incolteste gandul
In iarba inalta...

19.06.2002

Asteptare

Pocalul de aur e plin de venin
Se apropie lin clipa de declin.
Pe marginea prapastiei usor straluceste:
E roata destinului ce-ncet se-nvarteste.
Ameteala mahmura inaintea furtunii:
E linistea vantului ce-si cheama strabunii.

04.03.2003

Amortire

Liniste...in camara de frig adormita
In usturator miros de mucegai
Flutur-o carpa cu galben manjita
Langa capul cu palarie de scai.
Scaun de pluta cu sase picioare
Sprijina un trup usor de mamut
Pielea nu simte de-i cald sau racoare
Amortita-i acum si tine de scut.
O umbra de lene pluteste in aer
Si cade-n repaos secunda trecuta.
In frig adoarme de tot ca un fraier
E mucegai si tencuiala-i cazuta.

...

De lume atarna o atza subtire...
Un fir de argila poroasa
De lume atarna intreag-omenire
De-un gand in visare frumoasa.


17.03.2003

Inainte de...

Nimic etern in noapte neagra
E liniste-n hazardul abisal.
Nimic e insusi totul colosal
In neclintire-i clipa-ntreaga.

Prin supa de materie nevida
Rotindu-se usor in cercuri stramte
E ciobul de lumina-n linii frante
Ca timpul concentrat intr-o clepsidra.

17.04.2003

Jumatati intregi

O lume rotunda e-ntreaga, e plina
Mai sus este globul intreg de lumina.
Un intreg il formeaza si cerul cu marea
Iar spatiul si timpul reintregesc visarea...
Dar mici si firave ratacesc prin viata:
Sunt jumatati infime legate cu atza
Se misca hazardic..jumatati agitate
Le vezi cautand prin itze-ncurcate
Dar vad pe jumate, caci n-au jumatate.

12.11.2003

Cuvinte

Pietre, apa, ura, invidie
Trantesti, aduni, ucizi, dai
Atent, surd, nervos, tacut
Poate, doar, daca, atunci
Noi, tu, el, ea, insine.
Combinam in gand clipe de viata
Mergem incotro si spre nicaieri
Vorbim fara sa spunem nimic-totul ingheata
Rumegam zadarnic semne si trairi
Ne pare totul si totusi e nimic
Axonii zbarnaie, sangele curge, clipa ne suge
Trezit din visul tau te simti prea mic
Nu pierde clipa-clipei: e a ta pe vesnicie
Si a nimanui altcuiva ce nu stie
Eu n-am stiut sa deschid usa-fara-de-chei
Mi-am rupt sufletul in bolovanii din laturi
Am spart lumina mea intr-un ghimpe span.
Fii bun! Esti acel nimic cu aripi
Asculti cum se zbate miezul in tine?
Da-i drumul peste soare si incalzeste-l
Arunca-te in lume si sufla dupa vant
Deschide ochii si usa nedeschisa
Strecoara-te si lasa-te strecurat
Sunt eu, deschide-mi tu, viata!

28.11.2004

Vreau catifea

Vreau sa ajung in imparatia de sus
Sa schimb lutul de vierme in aur
Vreau sa ma innec printre nori
Sa aprind cu mana lui steaua mea
Atunci voi sti ca moartea are sens
Ca oasele sunt roase de timpul hain
Pentru o cauza a sferelor inalte
Si invelindu-ma in mantia visului
Voi cerne fulgi de lumina peste noi.

'I don't mind you keeping me on pins and needles
If i could stick to you
And you stick me too'

Despre cine vorbeste vantul?
La cine se uita soarele?
Pe cine atinge ploaia?

Marin Sorescu:

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg

poezie
Esti atat de statornica in gandul meu,
Incat ai putea fi imprejmuita cu un gard.
Va fi, desigur, unul inalt, foarte inalt
Sa nu poata sari peste el aerul din restul lumii.
Si-n varful fiecarei sipci ascutite cate o stea:
Ca un glob obisnuit sau, si mai bine: capetele
Celor ce-au indraznit sa te iubeasca.

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi

Cand m-am nascut.

Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

De dragoste
• Ghici unde bat?
Pe cine vreau sa tapez de un sarut?
Afla de la mine
Ca daca n-ar fi si lucruri de-astea
Absolut dumnezeiesti,
Desi sunt de la natura,
Asa pretinde natura.
Multumesc,
Esti atat de plina de socuri electrice.
Ce s-ar intampla, ce s-ar intampla?
Lasa ca stii tu.
• Oamenii se simt singuri si au nevoie
De o iubire neconsfintita decat prin ea
Insasi, spusa pe sleau, pe imbracate ori pe
Pielea goala – ce e mai frumos decat
Trupul omenesc?
• N-as fi fericita sa pot trai asa,
Nu gasesc rostul iubirii, daca nu ma lasi sa ard.
Uite cum se ridica fumul din tigara asta
Si ea a ars, asta m-a deranjat
Ca prea te porti cu manusi,
Ma supar si ma lasi asa, sa nu ma supar, nu fortezi.
• Cand ma gandesc la tine
Imi vine sa inchid usa cu cheia
Sa nu intre cineva peste noi
Ne-ar gasi lungiti lesinati,
Ar crede ca s-a comis o crima,
Cand colo exact contrariul,
Care e contrariul asta?
Sa faci un bine vital,
Nu un rau capital,
Sa pui umarul la aducerea pe lume a unui om.
Exact chinul nostru ca sa zic asa,
Chin dulce ca mierea de flori de salcam...
Iata-ne in aceasta plasa a destramarii,
Zvarcolindu-ne in beneficiul vaduvelor...
...E aproape o lupta corp la corp...
Te-ai insinuat ca o jale,
Care nu te-apuca de-o data,
Ci asa incetul cu incetul
Intai ti-e sete de-o vorba,
La urma ti-e foame
De buzele care spun vorba,
La urma ti-e dor...

In gand

Ne dau prin gand, ca stelele in lac
Atatea intamplari - si se desfac
Si se intorc, mari lotusi, inapoi,
Spre luciul amintirilor din noi.
Astept iubirea ta sa-mi pice-n gand
Si sa o caut vesnic, frematand,
Ca pe-un inel scapat intr-o fantana –
Verigheta pe izvorul din tarana.

Incertitudine

Multi m-au sfatuit
Sa ma dau la fund pentru o vreme.
E mai bine asa,
Pentru o vreme,
Si m-am dat.
La fund toti se impiedicau de mine.
Si-am iesit iar la suprafata.
Acum om vedea...

Microb frumos

Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sunt fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.
Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorat de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cand intr-o mana,
Cand intr-un ochi, ori pe frunte,
Cand intr-un gand.

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Opreste

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber!
- Nu pot să mă opresc,
I-am spus pământului,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

Pleaca trenul

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

Poveste

Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flacari curate.
Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom slavi drumul drept cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.
Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte.
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.
Pana ne va iesi in cale
Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele
Ca nu mai suntem tineri,
Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacara,
Nici lemne pentru fum.

Rugaciune

Arunci cam rar undita, pescarule,
Si ma plictisesc fara primejdii
Deasupra capului,
Nu c-as vrea sa musc din ea,
Stiu doar ce-nseamna momeala
Dar m-am obisnuit c-o anumita tensiune
Si n-o mai pot schimba la varsta mea.

Scrisori din camera de alaturi

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta… Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
“Nu, dar vreau să colorez peisajul”.
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar… si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. “Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata.”
“O, ador florile de gheata”, să zici,
“Unde-ai gasit-o?” Hai să iesim putin.
“Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?”

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri…
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si “Hai să mergem”, zic.
“Unde?”
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

Seneca

La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie sa-mi tai venele,
Acum e abia pranzul,
Mai am de trait cateva ore bune.
Casc si ma uit pe fereastra,
Privesc dupa soare care nu mai apune
Si ma plictisesc ingrozitor

'Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.'
'Straşnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Şi să-l pun la sărat, poate ţine mai mult.'

'Pe omenire o doare-n fund de soarta ta. Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta, ai urlat că eşti fericit? Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta.'

'Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.'

'- Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea, dar o data ajuns aici, in mormat - nu mai poate invia. Se da cu capul de toti peretii, cheama toate siretlicurile mintii si ale minunii, isi face vint in dumnezeire ca leul, la circ, in aureola de foc. Dar cade in mijlocul flacarilor. De atatea ori a sarit prin cer, nici nu s-a gindit c-o sa se poticneasca tocmai la inviere!

- Si lumea-l asteapta sus.

- Toti cred in el, unii sunt aproape distrati de atata credinta. Acus-acus or sa infloreasca lespezile mormantului ca petalele unui nufar, si mortul va invia, cum e si firesc, dupa atata asteptare a omenirii. Si se va inalta la cer, dandu-ne si noua un exemplu luminos.

- Ca noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere. Apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre.

- Dar vrem sa-l vedem intai pe el.

- Iar el e aici, in mormant, la capatul puterilor, si nici nu mai are glas sa urle pana la ei: "Oameni buni, invierea se amana!"

Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.'

'Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.'

'Aşa e, trebuie să punem semne la fiecare pas, să ştii unde să te opreşti, în caz de ceva. Să nu mergi tot înainte. Să nu te rătăceşti înainte.'

'Cu mine se petrece ceva .O viata de om.'


'Daca as avea mijloace, n-as mai face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el, mai degraba, s-ar putea aseza acolo din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: "N-a facut nimic bun, in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur-imprejur marea". M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
(Iona)

Scartzaitul pasilor pe zapada.

Cu dintii clantzanind de frig se plimba ca un bezmetic prin noaptea asta...atat de alba, ca i se face greatza. Degetele inclestate in tigara se cauta unul pe altul si se iubesc intr-o contopire de gheatza. ...In cap ganduri:
'Cele sapte pacate capitale: mandria, invidia, iubirea de arginti, desfranarea, lacomia, lenea si mania.' Si le repeta in minte. Unul dupa altul..ii par atat de depasite de vremea inghetzata si vremurile reci. 'O reactualizare a lor e imperativa. Unde e egoismul? Unde e ipocrizia? Unde e adulterul? Cruzimea?...Egoismul nu. E un cuvant atat de uman si omenesc. E autoconservarea nu? Homo sapiens e un egoist. Imi place, vreau, urasc, arunc. E atat de simplu. Chintesentza tuturor filozofiilor si discutiilor pedante, raspunsul la 'de ce', motivul tuturor viciilor, samburele de adevar din orice minciuna, formula fericirii si a deznadejdii..totul e aici..in acest concept. Aceasta definitie a omului. Din cauza...sau datorita lui apare apoi ipocrizia. De ce sa nu ne recunoastem conditia? Admitem ca nu putem trai vesnic, ca avem doi ochi, ca nu putem zbura dand din maini, ca ingurgitam si excretam...dar nu ca suntem egoisti. Oricat de gros ar fi degetul si oricat de slabi somalezii nu ne putem ascunde la nesfarsit. E hilar. O hiena care-si recunoaste conditia de necrofag si si-o asuma cu capul sus in lantzul trofic ar ranji cu pofta la acest teatru uman.
Nu are nimeni curajul sa spuna lucrurilor pe nume?: 'Ce e asta?' 'O planta din familia rozacee. Sau trandafir' Exact! Nu e un sentiment e o planta. '
Scrasnetul geamurilor batute de vant, al talpilor lui pe zapada si al dintilor ciobitzi de frig ii zgarie creierul ca o cheie prin vopseaua unei masini noi. Un caine latra ragusit la cel din curtea vecina care scheauna ca un fraier. Se opreste o clipa si sufla in degetele deja amortzite. Un moment de silentium cerebral apoi iar:
'Contraargumente la suprematia egoismului. Intreaga noastra societate ipocrita ar spune ca iubirea. Ha! Ce miraj frumos...iubirea ca sentiment altruist. Marquez spunea: 'Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine' Iubirea asta pe care societatea a definit-o, inventat-o si o reinventeaza in fiecare zi este doar o oglindire a sinelui. De ce ar fi asta un lucru rau? De ce sa nu recunoastem ca iubim din pur egoism si ca mai mult... suferim din egoism. Daca iubirea ar fi un lucru altruist atunci de ce plangem cand nu suntem iubiti inapoi? Ne victimizam, ne plangem de mila, ne intrebam 'de ce eu?', facem compromisuri, 'ne sacrificam'. Sacrificiul se face renuntand la ceva ce ne face bine pentru a obtine ceva ce in final ne-ar face si mai bine...pentru ca invers nu ar face nimeni acest pas. 'Egoist' are totusi o prea mare tenta peiorativa. Nimeni nu ar aproba asemenea comparatii cu el...ar trebui schimbat...sau inventat inca un cuvant pentru ceea ce cred ca inseamna. Narcisismul e de domeniul patologicului...asa ca...sa-i spun eubineism=eu+bine+ism.'
O lumina palida pe strada. Cateva becuri sunt arse. Vantul se intetzeste putin si ii biciuieste buzele vinetzii. Simte frigul cu ochii. Ii inchide un pic...numara pana la 6 apoi ii deschide intr-o ceatza laptoasa. Mai e putin pana acasa:
'De ce plang oamenii la inmormantari? E crud. De ce suferim pierderea cuiva? Plangem trupul neinsufletit si lipsit de durere? Plangem necunoasterea locului in care ajunge sau poate inexistenta lui? De ce sa plangem in necunostiinta de cauza?...necunoscutul provoaca frica dar nu suferinta. Mai degraba plangem pentru ca nu il mai putem vedea, simti, auzi niciodata...ca nu ii mai putem vorbi niciodata...ca era parte din viata Noastra si nu va mai fi... Ne plangem pe noi pentru ca am pierdut ceva. Sau poate plangem suferinta copilului orfan sau a vaduvei incercanate...Cum? Empatizand suferinta lor...adica transpunand-o prin noi, in noi, identificandu-ne cu ei si suferinta lor. E omenesc. E egoism. E natural. Dar e acel elefant din mijlocul camerei de care nimeni nu vorbeste si asta il face invizibil.'
La cativa metri in fata, drumul coteste usor la stanga. Merge cu pasi mai iuti pentru ca apropierea de casa il face sa consitientizeze o mictionare imperioasa. Zapada crapa sub talpi in mii de crepitatii:
' Sper sa ajung sus la timp. Sa ma asez apoi, ca un centru al universului, in centrul patului meu si sa imi plang iubirile...si de mila ca imi complic viata si ca altii plang dupa iubirea mea...in egoismul lor suferind.'
Scartzaitul ultimului pas pe zapada e prelung. Apoi un bubuit de usa trantita de vantul taios.

Connecting the dots.
Intoarcere in timp.
Ganduri ascunse demult ce au strapuns zapada uitarii si acum isi cer recunoasterea:

15.10.2005

Stii cum e atunci cand visezi, avand un somn foarte profound, ca pur si simplu cazi intr-un gol imens,ti se surpa totul de sub picioare si cazi brusc…Iar senzatia este atat de reala incat zvacnesti in somn atat de rau incat te tezesti si te uiti daca nu cumva te-ai afundat intr-un pat fara fund..? asa ti se surpa totul de sub picioare asa dintr-odata…din cauza unui gest,unui cuvant,unei imagini…de un realism crud al vietii tale…si mai mult, peretii haului in care te-ai adancit incep sa cada peste tine si sa te apese rau pe piept de parka acolo s-ar concentra toata greutatea lor…Ironic este ca atunci e atata zbucium si chin inauntru, zvarcolindu-te sa scapi de stramtoare si de abis, dar in exterior aproape nimic nu tradeaza febra din tine…din mine…Sunt sigura ca ai trecut si treci prin momente de asa natura…inchis acolo sub platosa ta , ca un arici , care, cand se simte in pericol isi arata spinii si se ascunde sub ei…sub spini in care oricine din exterior ar vrea sa-l atinga,s-ar intepa…In acele momente singurul vaccin salvator este inca o supradoza de realism…pare ciudat…dar functioneaza frecvent…Si astfel te dedublezi un pic,te desprinzi din omuletul ala chinuit care abia mai zvacneste…te detasezi…si te uiti o clipa de jur imprejur…asa constati ca te aflii pe talerul unei balante pe care tu si omuletul tau il tintuiti la pamant inspre prapastia deznadejdei…Desprins din trupul tau de omulet ai sansa acum sa cauti elemente de contrabalans pentru celalalt taler , suficient de grele pentru a schimba sensul balantei inspre partea pozitiva a sperantei si mai ales a increderii…si insistand un pic, chiar a fericirii. Astfel descoperi surprinzator ca in jurul tau stau caramizi atat de mari si grele, pentru talerul salvator, incat te intrebi cum de nu le-ai vazut mai devreme…si culmea: sunt reale…atat de reale incat le poti pipai si simti…desi sunt notiuni abstracte…Asa gasesti ca ai cele mai grele si importante caramizi din Univers: viata, iubire, familie, tinerete…Deja acestea iti pot ajunge sa contrabalansezi si alte balante, nu numai pe a ta …Si asa, costientizand in mod realist ca detii caramizile din univers, care atarna cel mai greu ca importanta, poti scapa din iadul in care ti se pare ca te aflii…Scapat la lumina, experienta asta te face sa pretuiesti caramizile tale…de care multi nu au parte …astfel ca altadata sa apelezi la constientizarea ca le detii si sa nu mai cazi…

Poate tot ce am spus suna poetic sau SF pentru tine, dar eu vreau sa te ajut, sa te inteleg si mai ales sa iti deschid ochii…sa vezi ‘caramizile’ din jur. Eu sunt caramida iubirii tale… Asa ca am dreptul sa iau din cand in cand o pietricica din ea si sa te lovesc cu prastia in ochi pentru a te face sa vezi,sa te vezi, sa ma vezi…sa te salvez…TE IUBESC…si sufletul meu vibreaza cu fiecare litera a acestor cuvinte …sunt cea care vrea sa te atinga, sa-ti atinga sufletul si se inteapa in spini…si doare…

P.S.;stiu ca poti,stiu ca putem impreuna…asadar vrei sa fiu caramida ta?

26.11.2005

Tristeti in cuvinte nu stiu a pune

Nici firii a-i zice pe nume.

M-aplec peste lume,si vreau s-o privesc

Dar ce pot eu insa lumesc sa numesc?

mi-e frica de moarte si oglinzi sparte

albine, tigani si avizi pentru bani

intuneric si ceata si ochi de paiata

de tine iubire si noi intre noi

in suflet sunt vanturi si ploi

vad marea si luna de-atunci din povesti

vad cearta si-amarul cand nu ma privesti

sa cred in destin, in zane si zmei

sa-mprastii iubire, s-arunc pe alei?

Aud cum se scurg fericiri pe cbraz

Si curg in siroaie si cad pe pervaz

Si lumea-i nebuna…eu nu sunt din ea

sunt zeu sunt si inger si lumea-i a mea

Si am un ceasornic, chiar multe, ce bat

Sunt sparte acum si timpu-i stricat!

Ferice de tine tu lume nelume!

Sa stai neclintita caci moartea-i in mat

Haha,sunt in viata, haha te iubesc

Si uite in moarte cu ura lovesc

Si cred in destin in zmei si povesti

si fost-a odata, pan’ la adanci batraneti…

02.04.2006

Azi am fost cea mai fericita apoi cea mai trista…Un ochi rade, unul plange..Imi pare rau ca nu ma descopar in fata ta atat cat sunt eu, ca nu te pot face sau poate dimpotriva ca nu te las sa vezi mai mult din mine..Imi pare rau, pentru ca asa cum spunea si Marguez: Nimeni nu-si aminteste de tine pentru gandurile tale secrete…M-a rascolit aceasta fraza..asa cum m-au rascolit multe altele de-a lungul acestor zile…Spuneai ca te-ai redescoperit…hmm se pare ca si eu am trecut printr-un process de introspectie destul de tulburator in tot acest timp. Am redescoperit ca imi place sa dansez, ca iubesc sa visez asa cu ochii deschisi, sa ma uit la nori si sa descopar cat mai multe fiinte si povesti printre ei. Azi am vazut un elefant ce se lua la intrecere cu un strut, dar, mai apoi, am vazut ca fugeau de un alt nor mai mic si urat cu fata de monstru cu gura stalcita si larg deschisa…am vazut astea la fel de real cum am mirosit un ghiocel si l-am atins si am simtit primavara..Sunt un copil…un copil mare si inconstient. Doamne azi respiram aerul de sus de pe munte, priveam la minunatiile din jur, ma uitam in soare, la nori si imi venea sa explodez de fericire..e superb sa traiesti! Sa simti ca traiesti prin toti porii…In drum spre casa in masina am avut insa marele catharsis…Citeam cateva pagini despre viata traita cu toate simturile, despre un hedonism moral si inchinat vietii…si muzica ma purta spre tine…:When I need love I just close my eyes and I feel love…When I need you, I just close my eyes and you’re near me…si am privit norii cu elefantel si strut si peisajul se derula cinmatografic in fata ochilor mei…oameni,case,flori,scanduri…vieti si drame una langa alta…si noi…just passing by..Si mi-am simtit sufletul plin si m-am bucurat ca traiesc si ca pot simti ce simteam si m-am gandit ca stiu de ce sunt aici: pentru a fii un fin observator al vietii, sa o ador si sa o descopar..Sa fiu indragostita de viata si de dragoste…Am ascultat radio romantic si m-am gandit la tine..Mi-am dat seama ca trebuie sa vin repede sa-ti spun ca te iubesc si sa te iau in brate…apoi ore mai tarziu stateam in fata ta gatuita de de plans, straduindu-ma iar sa nu te las sa ma vezi…imi vorbeai de trecut ca si cum ar fii fost secventele mai importante dintr-un serial ce e pe sfarsite si sunt menite sa mai stoarca o lacrima spectatorului care stie ca nu vor mai trai alaturi de actorii lor preferati si care deja stiu sfarsitul oarecum previzibil…Cam asta a fost sentimentul care mi-a invadat nasul de muculeti si gatul de noduri atunci cand ti-a cazut lacrima pe pantaloni…Si eu care venisem sa joc pe scena, sa reimprospatez decorul, sa regizez noi scene si sa-mi strig replica in gura mare: te iubeeesssc viata…iti multumesc ca imi dai dragoste; te ador taitzelu meu!...Acum vreau in continuare sa strig asta si sa imi smulg sentimental rau din gat si sa te intreb ca un copil mare si inconstient…si curios: ma mai iubesti?

17.09.2006

Coatele sfarmate de timp nu sunt coate din aceasi bucata cu timpul. Sunt franghii de cer atarnate de lustra galactica, franghii ce vor atarna pana in clipa haosului final. Atunci ele se vor rupe de lume si vor pluti intr-o nemurire plata, uitate acolo in nemurire de alte coate sfarmate de timp. Si zumzetul sferelor, muzica lor divina va legana intunericul inspre lumina si lumina catre intuneric ciocnindu-le coltzurile palide. Oblojeste-ti coatele sfarmate de timp copile de nor…

07.02.2007

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.

A fost odata un sambure de mar.Cam trist de felul lui. Si cum mergea el ca orice sabure plimbaret prin padure deodata, ce sa vezi?! Dadu peste o coaja de portocala care suspina si ofta de-i sareau porii de pe ea.

-De ce oftezi coaja de portocala? intreba voinicul nostru privind-o sambureste.

-Pai de ce sa nu oftez mai sambure de mar daca am fost aruncata aici printre flori de padure si am ramas fara miez pe care sa-l invelesc..? suspina incet cojindu-se la el.

-Hai nu mai fi trista coaja de portocala ca uite..eu sunt trist de felul meu si totusi ma plimb plimbaret prin padure doar doar oi gasi si eu un mar in care sa ma cuibaresc.

-Daca vrei pot sa te invelesc eu cu coaja mea si tu sa te cuibaresti ca intr-un mar.

-Nu.Asa ceva nu se poate. Tu te-ai usca portocaleste in jurul meu si eu as muri din lipsa sevei de mar. Hai mai bine sa pornim impreuna in cautarea cautatului ca doi prieteni cautatori.

Zis si facut.

Ce prost esti sambure de mar!Tu nu stii ca marul si portocala nu cresc in acelasi loc? Era doar o coaja de mar care nu se cunostea prea bine.

11.03.2007

De ce vrei sa ucizi cu ochii astia reci?

\ma intreb de ce mereu ajung in aceleasi circumstante nefavorabile? De ce mereu ghinion? De ce vreau doar ce nu pot avea? De parca e doar un vis..un vis pe care ni-l cream singuri. Acum visez? As vrea sa ma trezesc pentru ca a inceput sa doara…si nu e bine. Nu . nu. Mi-e frica si totusi ma bag in cele mai tenebre locuri ale sufletului. Dragostea nu e decat un lung process de autosugestie nu? Asa zicea Camil…daca a avut dreptate atunci de ce nu merge backwards ?..cum functioneaza lucrurile astea? ..sa pot citi ganduri si sa-mi controlez sentimentele..atat vreau. Nu-mi trebuie alte averi. Cer oare prea mult? Nici nu stiu cum am ajuns aici. Am fost constienta de la inceput? M-am lasat singura tarata in chestia asta? Sunt oare atat de masochista? Si totusi ce vreau? Pentru ca ce vreau nu e neaparat ceea ce-mi trebuie. Eu am nevoie de putina stabilitate, multa pasiune si un dram de noroc. .. hate myself! De ce sa repet aceleasi greseli.?My favourite mistake...Hai Simona trezeste-te! Nu e pentru tine. Let it be the way it is. Nu-ti complica singura viata. Nu am curaj sa recunosc nici in fata mea ceea ce simt. Nu! Vreau sa neg totul si sa inchid ochii si poate dispare. E totul un vis..si vreau sa ma trezesc. .nu vreau.nu mai pot si nu mai vreau. O tu viata pe unde o sa ma mai duci? Ce carari mi-ai harazit sa strabat? Altele pline de bolovani? Nu e vina nimanui. Altcineva se joaca cu inimile noastre. Este un \cupid sadic. Sta si rade de pe norisorul lui pufos.

Vreau sa rad eu la urma, sa-i rad in nas si sa-i arat ca se poate totusi. Ca pot si eu uite sa fiu fericita. Ca dragostea ma iubeste la fel cat am eu nevoie de ea. Ca oricat ai incercat sa arunci sagetile in directii gresite la un moment dat ai gresit si tu marete /cupid! Ai trimis unde trebuia! Hahaha…

23.03.2007

Ascund in mine o panza de paianjen care creste pe masura ce curg apele si se incolacesc intr-o entropie nedeslusita de ochi si suflet. As vrea sa pot desface norduri de papura si sa dezleg misterul singurei cai catre soare. Ma intreb daca-ti pot spune taina pe care o port intr-un buzunaras ascuns de fata ta. Te uiti cu ochi de sticla de parca ai vrea sa transpari prin ei ca prin doua ferestruici de bojdeuca ferecata. Dar inauntru nu se vede decat intuneric. Si intunericul e de vazut doar noaptea. Asa ca astept sa vina crepusculul sa-mi anunte aparitia adevarului din ochii tai. De fapt iti pot spune dar nu vreau. In padure ieri m-am dus. Dar nimic nu am adus. Nu ma intreba ce-a fost. Caci mi-a mers extrem de prost.

O bucata de piele: atat de perisabila atat de fragila: un nimic in calea lumii. Doar o clipa pe un geam si o picatura pe secundarul pribeag. O bucata de piele s-a innodat de un gand printre panze de paianjen tesute cu privirea. Alunga-le te rog…alunga tot si lasa gol si uscat si arid. Caci sub praf nu e nimic. Asa ca sufla cu vant de noapte si imprastie colbul asezat fara voie. Degeaba razi. Degeaba te ascunzi de tine. Degeaba pleci daca te intorci tot acolo. Nimic din ce cauti nu o sa gasesti caci nu cauti unde trebuie.

08.05.2007

Si de fapt nu conteaza nimic whatsoever. Caci totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-e sila de mine de tine de toti de ei

19.05.2007

Asculta! Asculta cum iti aplauda existenta cu bataile ei ritmice.

E cald si miroase a flori din copaci pe care nu stii cum ii cheama. Sa fie salcam sau tei sau piersic? Sau e doar fan proaspat cosit? Cine mai stie…Si de fapt pe cine intereseaza? Parfumul asta varatic parca iti scalda toata fiinta in viata.

29.05.2007

Manifest de libertate

...unfinished project...

O scoica traia pe malul marii. Era doar ea cu marea care o scalda din cand in cand. Inauntrul scoicii traia o perla. Era doar ea cu scoica singura in toata imparatia scoicii. Scoica si perla se simteau libere. Scoica nu stia insa ca este prinsa pe tzarm intr-o groapa scaldata de mare din cand in cand …si niciodata ,daca ar vrea, nu ar putea pleca de acolo. Perla vrajita de imparatia pe care o stapanea numai ea acolo in scoica, nu stia ca daca ar fi vrut nu ar fi putut iesi niciodata din scoica cu dintii inclestati. Si totusi in micutul lor univers erau 2 prizonieri liberi.

Manifestul ei de fericire era ceva care se simtea doar in aer. Era ca un parfum ce gravita in jurul ei .

Manifestul lui de libertate era vizibil, palpabil. Era o lumina in ochi care licarea la fiecare secunda de nou.

S-a trezit in acea dimineata cu o senzatie stranie de gol. Visase ca era pe marginea patului si vrand sa scape de stransoarea cuiva s-a rostogolit si a cazut. Aceasta scurta cadere in gol a resimtzit-o fizic, i-a scuturat tot trupul si asta i-a curmat visul. A deschis brusc ochii, a caror privire s-a ciocnit imediat de imaginea familiara a ferestrei coltzuroase. Omul isi creaza fricile prin procese cognitive, de invatzare. Te frigi prima oara. A doua oara iti feresti mana si nu te mai frigi. Singura frica primordiala se pare, cu care ne nastem, este frica de cadere in gol. Probabil e un reflex cortical neconditionat.

Isi fuma tigara. Se uita la fumul ei albicios in lumina unei dimineti halucinant de insorite. Mirosea a tei si flori de salcam. Ei plecasera deja si singuratatea ii gadila parca sufletul. Isi dorea cateva ore de solitudine in care sa-si limpezeasca usor capul tulburat de bautura. ‘Sa gandesti nimic’ acesta parea sa fie un slogan bun pentru minutul acela.

Fereastra intredeschisa si coltzuroasa scuipa inauntru un soare aproape orbitor, ca de reflector. In spatele acestui mare reflector se afla un public agitat si grabit , un public de matineu. A inchis ochii pentru o secunda mijindu-i apoi spre ceas. Acesta nesinchisit de relfectoare, public si caderi in gol, isi indeplinea supus ingrata-i sarcina. Tarziu.

Ii placea sa se uite in gol. Se surprindea deseori cu privirea cazuta neinfricat in gol, printre randuri, printre degetele unei maini sau clapele unei tastaturi. Acum se uita la fumul albicios. cu a lui curgere laminara apoi turbulenta. Mereu i s-a parut fascinant acest dans al fizicii cu fumul. O bucata de scrum aprins ii cazu pe pielea piciorului. Se arse.

Tarziu insemna graba. Era bine pentru ca astfel nu mai avea timp sa simta senzatia de gol. Oare o fi ajuns cu bine acasa? Telefonul nu arata nici un apel pierdut. Nodul din gat ii sugruma pentru o clipa respiratia. Nodul din gat nu se desface ca orice alt nod. De obicei se desface plangand. ‘Sa nu simti’ era o fraza imperativa pentru acel moment.

Mai simtea inca usturatura pe piele iar masina se incinsese deja de la soare sufocand orice intra in habitaclul ei. Oricum trebuie sa plece, sa fuga cat mai departe de ganduri si sa nu se uite inapoi nici macar in amintirea dansului cu fumul. La radio grohaie o voce groasa si obosita despre starea vremii si a vremurilor. Piciorul musca din acceleratie si pe geamul deschis frecarile de aer dau un vajait asurzitor care se impleteste de minune cu grohaitul de la radio. La stop aproape ca isi izbeste fatza de volan. Un caine surprins in trafic fuge cu coada intre picioare. Pntru o clipa inchide ochii iar in fata ii apare un ranjet pervers care ii provoaca un sentiment de greatza iminent.

03.08.2007

Oare ne aude cineva cand tipam mut? Oare un cuvant nerostit are acelasi inteles? Poate doar privirea ascunsa oglindeste aceleasi flacari. Si daca nu? Voluptatea suferintei nu isi mai are ecou decat in tine. Musti nesatios din carnea ei si privesti insangerat cum totul se scurge printre degetele tintuite in cuie.

If roses are meant to be red. And violets to be blue...
Then why not everything else...

cat se vede din coltul de sus al lumii
din haosul unei existente atomice?
nimic.
si atunci de ce mai vrei sa se vada?
nu ajunge o imagine de oglinda pentru atat de putin?
putin.
atentie se viseaza! cedati trecerea pentru timp!
drum in lucru...

intr-un pahar incape o cantitate de lichid.e plin. in alt pahar incape o alta cantitate de lichid. e plin. ai la dispozitie o singura mutare pentru ca in ambele pahare sa fie aceeasi cantitate de lichid fara sa versi lichid.

Rezolvare: Cand doi oameni sunt plini e alb sau e negru.

un punct. doua directii. o directie. doua sensuri. un sens. doua intzelesuri. un intzeles. doua interpretari. o interpretare. doua. trei...puncte de suspensie. o suspensie de puncte. un punct.

-Am vrut sa-ti scriu de multe ori. Dar tot ce am reusit a fost sa sterg, sa rescriu, sa ocolesc, sa incropesc o fraza natanga, sa prives un pic in gol, apoi sa ma razgandesc. Am vrut sa-ti scriu tot ce nu ti-am spus niciodata pentru ca, asa cum spunea Marquez: ' Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete'
-Ai vrut sa-mi scrii dar n-ai facut-o. Am vrut sa-mi scrii tot ce nu mi-ai spus niciodata si a trecut doar pe langa mine fara sa stiu macar. As vrea sa stiu.
-As vrea sa stii. Si totusi nu m-ai lasa niciodata sa spun ceva pentru ca tu nu spui nimic. Nimic nu e secret si totul e nespus.
-Am vrut sa ma apar de tine si sa te apar pe tine de mine. Am vrut de fapt sa stii ca totul era spus desi secret.
-Am stiut ca nu mai e nimic de spus asa ca nu am scris. Si totusi tot ce nu mi-ai spus a trecut prin mine si am stiut.
-Acum stii.
-Acum ti-am scris.
-Am stiut. Acum ca ne-am spus tot ce facem?
-Ne uitam un pic in gol si ne razgandim.

Am hotarat de dimineata
ca ochi nu pot fi fara fatza

Am coborat din pat sa zbor
dar mersul nu-i intr-un picior
Am respirat prin geam de sticla
caci din plamani nu iese frica
Am inghitit un ceai cu muguri
dar in stomac nu mai sunt fluturi
Am tras cu buzele din fum
caci limba nu topeste scrum
Am incaltzat pantofi cu gluga
dar degetele nu-s pe fuga
Am renuntzat doar la cravata
caci nodul nu se-nghite niciodata

Inceput visator cu sfarsit cinic






'A fost odata ca-n povesti
Dar n-a fost niciodata'

What do you fear?

Eseu despre 'nu'

'Nu' este un cuvant monosilabic format din 2 litere ce aparent nu au nici o legatura. In realitate chiar NU au nici o legatura. El contine cea mai negativista consoana din alfabet, si anume N. In general consoanele sunt litere nu tocmai prietenoase. Dar in timp ce pana si Z-ul mai lasa loc la interpretari, N este total si categoric.
Ce inseamna acest cuvant? Poate insemna negare, negru, noapte, nimic, niciodata, nicaieri, nod, negativ, nimeni... In nici un caz nu inseamna nirvana, noroc, nimfa, nastere, nucleu, noima, nor, noi...
Cand se foloseste? Se foloseste atunci cand vrei sa fugi, sa te ascunzi, sa pleci, sa plangi, sa urasti, sa minti, sa refuzi, sa te aperi... 'Nu' este un cuvant egoist. Aproape la fel de egoist ca 'eu'. Are o putere de manipulare, influentare si chiar de decizie inspaimanatoare. Atunci cand apare el in propozitie totul se schimba radical. Poate fi inconjurat de intregi dictionare pline de cuvinte opimiste, afirmative, aprobatoare si chiar iubitoare ...degeaba. El le desfiinteaza pe loc, lasand un adevarat macel in urma-i. Singurul care pare sa se fi apropiat de el, incercand sa-l mai imbuneze ar fi 'dar' zis si 'insa'. Dar acesta este si el un cuvant de o mare perversitate si nesiguranta lingvistica intrinseca, ...un cuvant cu o poveste aparte.
'Nu' poate fi considerat in unele circumstante un cuvant curjos. El poate sa vina ca un voinic erou in ajutorul domnitei aflata la ananghie si iesindu-i din glascior la timpul potrivit sa o salveze de la pieire. Dar spiritul acesta masculin si brav nu-l ascunde de rolul de personaj negativ pe care il joaca episodic.
Totusi trebuie recunoscut faptul ca el face parte, alaturi de bine-cunoscutul 'da', din sistemul binar de zero si unu al limbajului si este astfel indispensabil comunicarii si implicit exprimarii de opinie.
Asa ca il putem imbratisa la pieptul intregii familii si folosi...la nevoie. Sa nu uitam insa ca e ca un mic pumnal rebel si cu el putem rani foarte usor...... alte cuvinte. Nu?

O pauza de 3 luni Haralambie..si multa viata la mijloc.
Un 13 legat de soarta si multe rasturnari.
Cand recunosti destinul care apare in fata ta ca un bolovan in frunte? Atunci cand incepe sa doara?
Teoria probabilitatilor ne arunca intr-o entropie mai mare decat noi. Pentru ca noi vedem in lungimi de unda limitate. Suntem limitati intr-o gandire fara limite. Traim intr-un paradox al marimilor, al infiniturilor mici si mari si totusi..infinite limitate. Si atunci cand are loc un eveniment, a fost el oare doar scuipat din haosul unei entropii haotice sau limitele noastre nu pot sa-l perceapa decat in marginile unui eveniment predestinat?
A cazut un fulg sau o particula de apa si-a schimbat starea?
Nu vrem decat un inteles. O explicatie cu acum si aici si mai ales de ce. Nu vrem apa, vrem ploaie, nu vrem particule , vrem parfum, nu vrem simple cuvinte, vrem ganduri...
Tu cand recunosti destinul? Cand te loveste sau cand incepe sa doara? Si daca ai stii ca te va lovi, te-ai feri?

i am aware now that this is too awkward to be a dream.

who needs a painter with no hands?
who needs a blind photographer?
who needs a silent singer?
who needs a broken watch?
who needs a family of one?
who needs a heartless lover?
who needs a lock without a key?

who needs a special friend with special needs in search for the special k?


'why do i keep hitting myself with a hammer? because it feels so good when i stop.'

o gluma

inchide usa incet.in camera miroase a brad desi craciunul a fost acum 2..luni.azi e marti.ciudat.se intinde pe jos printre firmiturile de pe covor.inchide ochii. o mie de ace intra in ochi.un nod imens in gat.inghite. nu...nu se duce. inghite din nou. nu. daca ar plange ar disparea. dar nu poate. e prea arid in minte, e prea gol in gand si prea uscat in ochi ca sa poata plange. si daca doar ar intelege de ce. si cum. si cand. si cum. si iar de ce. si daca ar plange ar fi un copil. si copii se opresc din plans doar cand obtin ceea ce vor. jucaria e prea departe, prea amorfa, prea inaccesibila si invizibila. asa ca daca ar plange ca un copil nu s-ar mai putea opri. iar oamenii mari nu plang. deci nu poate inghiti nodul decat desfacandu-l. orice nod este o icurcatura...orice nod este o incurcatura de ate incrucate. cum se desfaca nodul din gat insa?la fel cum se desface nodul de la gat?cum? cum sa spuna ca e bine, ca totul va fi bine? ce mai faci? foarte bine evident!tocmai mangaiam tragaciul. tu?...chiar..tu ce faci cand nu poti sa plangi? ii faci pe altii sa planga?..pentru tine? raspunde-mi maine si inchide usa incet cand pleci. sa nu iasa mirosul de brad.

este vorba despre un cantec
cu drag, x.

aceiasi

1:cum vrei sa imparti lumea?
2:in cei ce vor si cei ce pot
1:si cei ce vor,...vor putea?
2:nu.doar cei ce pot vor vrea
1:atunci vreau sa fiu un cel ce poate
2:dar poti sa fi cel ce vrea?
1:pot. tu vrei?
2:vreau.
1:acum sa mergem intr-o floare
2:sa mergem
1:ascunde-te intre petale!
2:m-am ascuns
1:nu te mai vad
2:sunt aici
1:imi pare rau...nu te mai vad
2:daca vrei ma poti vedea
1:dar nu pot.
2:atunci impart lumea in cei ce vad si cei ce nu.

o altfel de anatomie

inima ne aplauda existenta cu bataile ei...intr-o cupola deasupra tuturor troneaza imparatul gand..si noi ne ducem viata pe o cruce de oase..

nu stiu care e cheia, cu care nu stiu ce vreau sa deschid, pantru a afla nu stiu ce
dar stiu ca acolo zace tot, ce stiu ca m-ar ajuta sa aflu, tot ceea ce vreau sa stiu.

ruga pentru voi
sa mai vina ploi
sa spele suvoi
un rest de gunoi

ruga pentru mine
sa caut mai bine
in nori si albine
daca ploaia vine

ruga pentru tine
privesete-ma bine
prin sunete fine
si cauta-n rime

daca as stii k maine este azi as vrea sa iti fi spus ieri ceva...
si pentru ca ne invartim intr-o coaja de nuca ne simtim ca un miez parasit de seva...
caci nimic nu e mai puternic decat lumina ultimei priviri spre soare...
dar intr-o falfaire de aripi gasesti mai mult decat intr-o inclestare de gheare...
poate luna este fericita in umbra pamantului si zambeste la stele...
daca gura ar vorbi ce vad ochii si ochii ar vedea ce spune gura poate as intelege...
arunca o umbra peste un perete si ai creat o lume...
e mare sa gandesti mic si infinit sa gandesti mare atunci cand vrei...
degeaba razi cu mainile caus si-un fluture zbatand in ele...
de fapt ieri este azi si azi nu vreau sa iti spun nimic...

there it goes...there it goes again.
punct.
si de la capat
'cele bune sa se adune
cele rele sa se spele'

toata lumea sa scoata o foaie de hartie!extemporal!
scoateti chiar si cartile pe masa..si dati-le pe fatza

in dreapta rezolvarile pe care deja le-ati facut acasa tot anul acesta
adunati..cu plus si cu minus pentru un rezultat de final

atentie!
*minus infinit cu minus infinit da zero si trei puncte de suspensie (daca aveti acest rezultat inseamna k ati gresit tot.veti repeta anul si probabil aceleasi greseli)
*plus infinit nu are cum sa dea k nu avem nirvana in matematica..deci contradictie..sau scrieti simplu: nu exista!
*dak rezultatul e mult negativ se introduce totul sub radical pentru o schimbare radicala si se face per total o mare integrala cu care ne vom integra in UE sau in absolut..depinde de modul

cu un creion subtire si o rigla stranba se trage linie liniara
cine reuseste cu ochii inchisi mainile legate si fara rigla sa traga o alta linie exact peste cealalta inseamna k nu va mai gresi niciodata..sa fie sigur de asta

..restul:QED..mai aprofundati..macar o clipa..si ne vedem la anul..mai motivati si invatand din greseli..macar cat pentru a trece si extemporalul urmator

start being the leading actress instead!

Da haralambie, stiu, ai dreptate dar acum ce sa fac...stii k piticutzii mei danseaza de sarbatori si mai aprig..cu piciorusele lor incaltzate pe scoartza mea cerebrala. Cine sa ne mai inteleaga mai prietene. Homo ludens se joaca cu sine si...
life's a laugh and death's a joke it's true...u'll see it's all a show, keep on laughing when u go, just remember that the last laugh is on you

Interviu cu Dumnezeu
de Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu deci... zise Dumnezeu
-Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
-Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...Iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani..., iar apoi isi pierd banii pentru a=si recapata sanatatea.
-Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.{...}
-Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care Ai dori sa le invete copii tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe cae ii iubesc..., si ca dureazamai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.{...}

pentru ca

si mai stii cum se zice te iubesc? si mai stii ce inseamna?
si mai auzi sunetul fluturilor fluturandu-si aripile?
si mai simti o soapta fierbinte pe gat rece?
si mai inchizi ochii sa vezi ochi?
si totusi mai vrei sa zbori?

don't waste time or time will waste you

and still...time exists just on your wrists now..so don't panic
moments last and lifetimes are are lost in a day

si nu conteaza ca te-a impins cineva pe scarile rulante sau ca te-ai intors din drum de doua ori sau ca n-a venit acel multumesc pentru care te-ai spetit atat sau ca au tradus cartoon network sau k s-a ars becul cand erai in cada sau ca te simti bolnav de schizofrenie si te mai doare si capul de parca toti 'galacticii' si-ar ascuti crampoanele pe el sau ca te uiti noaptea pe geam si te simti atat de singur k te intrebi dak nu esti ultimul exemplar al unei specii demult apuse si arzi prosteste odata cu tigara aia amarata si rea..ca un scrum cumsecade ce esti...si chiar nu conteaza k azi oftezi daca maine o sa zambesti si poimaine o sa oftezi din nou..si o sa zambesti iar in sinea ta k n-ai oftat si ieri..si chiar nu conteaza ca suntem asa egoisti cand aruncam mancare si ne impiedicam cu stangul, injurati fiind de mii de etiopieni costelivi,..cand lasam apa sa curga doar k so o privim curgand,cand ne fluturam tevile de esapament prin plamanii stratosferei...adica cine se mai gandeste la ursuletii panda si ochisorii lor de caprioara pierduta , care se uita zadarnic dupa frunzele de eucalipt...in curand se vor uita si ei pe geam noaptea arzand intr-o tigara...de eucalipt.
si nu conteaza k vrei atata timp cat nu poti avea si nu conteaza ca speri atata timp cat iti ucizi speranta in deznadejde si nu conteaza k ai cazut dak te-ai oprit din cadere si nu conteaza ca dai atata timp cat vrei sa primesti mai mult si nu conteaza k nu stii atata timp cat nu cauti si nu conteaza nici ca mai crezi in dragoste si in mos craciun.

choose your future, choose life...though i choose something else. i choose not to choose life..i choose that life should choose me.